INTRODUCERE

Coranul, singura calauzire adevarata pentru umanitate, a fost revelat pentru a învata oamenii cum sa faca fata tuturor situatiilor pe care le-ar putea întâmpina în aceasta lume. În plus, traditia Profetului nostru (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne arata cum sa aplicam învataturile coranice în viata noastra. Dumnezeu le-a oferit oamenilor posibilitatea de a întelege cum sa traiasca conform moralitatii expuse în Coran, mentionând exemple din viata profetilor si a altor musulmani: „Voi ati avut în el o pilda frumoasa, pentru cel ce nadajduieste în Allah si în Ziua de Apoi. Daca, însa, cineva întoarce spatele, [sa se stie ca] Allah este Deajuns pentru Sine si este Demn de Lauda“ (Capitolul Al-Mumtahana: 6) si „V-am trimis Noi voua versete limpezitoare si pilda de la cei care s-au petrecut mai înainte de voi si îndemn pentru cei care au frica [de Allah]“ (Capitolul An-Nur: 34). În aceste versete, El le reaminteste musulmanilor sinceri si devotati, care îsi doresc tot ce este mai bun în Viata de Apoi, ca oamenii prezentati în Coran le ofera un exemplu bun si o calauzire dreapta.
Dintre acesti musulmani sinceri se distinge Maria (Pacea fie asupra sa!), una dintre cele doua femei mentionate în Coran datorita caracterului lor exemplar: „Si Allah a dat-o drept pilda pentru aceia care cred pe muierea lui Faraon, care a zis: «Doamne, dureaza-mi mie o casa lânga Tine în Rai si mântuieste-ma pe mine de neamul de nelegiuiti!» Si [la fel si] pe Maria, fiica lui 'Imran, care a ramas neprihanita si am suflat în ea din Duhul Nostru. Si ea a crezut în cuvintele Domnului ei si în scripturile Sale si a fost ea dintre cei supusi cu statornicie.“ (Capitolul At-Tahrim: 11-12). Asadar, fiecare credincios este responsabil sa studieze si sa încerce sa-si însuseasca caracterul exemplar al Mariei, descris cu cea mai mare acuratete în Coran.
Prin modelul Mariei, Dumnezeu ne prezinta caracterul ideal al femeii musulmane. Acest caracter este complet diferit de caracterul obisnuit al femeilor din societatile laice din zilele noastre; acesta din urma este modelat, în general, conform standardelor sociale aflate înca în vigoare, mostenite de la stramosi. În acest orizont social se asteapta ca barbatii si femeile sa se conformeze unor trasaturi caracteriale foarte diferite, dat fiind ca idealurile, viziunea asupra lumii, modul de viata si perceperea evenimentelor de catre barbati se presupun a fi diferite de cele ale femeilor.
Totusi, conform Coranului, barbatii si femeile au aceleasi responsabilitati si acelasi caracter; Dumnezeu face referire la un caracter musulman ideal. El defineste caracterul islamic în versetele urmatoare:
„Musulmanilor si musulmanelor, dreptcredinciosilor si dreptcredincioaselor, celor supusi si celor supuse, celor iubitori de adevar si celor iubitoare de adevar, celor statornici si celor statornice, celor smeriti si celor smerite, celor ce dau milostenii si acelora [dintre femei] care dau milostenii, celor care postesc si acelora [dintre femei] care postesc, celor care îsi pazesc castitatea lor si acelora [dintre femei] care si-o pazesc, celor care-L pomenesc pe Allah mereu si acelora [dintre femei] care-L pomenesc, Allah le-a pregatit iertare si rasplata mare.“ (Capitolul Al-'Ahzab: 35).
Asa cum se demonstreaza în acest verset, caracterul fiecarei persoane - barbat sau femeie - nu este determinat în functie de valorile societatii respective sau de perpetuarea traditiilor, ci doar prin raportare la caracterul ideal musulman. Orice femeie care îmbratiseaza acest caracter îsi va forma cea mai puternica si ferma personalitate posibila. Iar prin aplicarea efectiva a acestui model în viata sa, ea va câstiga multumirea si dragostea lui Dumnezeu în loc sa depuna eforturi inutile pentru a obtine recunoasterea statutului sau a superioritatii sale ca individ în cadrul societatii.

„V-am trimis Noi vouă versete limpezitoare şi pildă de la cei care s-au petrecut mai înainte de voi şi îndemn pentru cei care au frică [de Allah]“
(Capitolul An-Nur: 34)
În această carte ne vom ocupa de caracterul femeii obişnuite, aşa cum se manifestă în societăţile laice, şi vom analiza procesul prin care a ajuns să se deformeze acest caracter. În plus, vom analiza caracterul Mariei, pe care Dumnezeu a ridicat-o deasupra tuturor femeilor, definind astfel caracterul ideal al femeii musulmane. La sfârşitul acestui studiu, vom conchide că superioritatea fiinţei umane se stabileşte numai în funcţie de credinţa, frica şi respectul faţă de Dumnezeu şi de caracterul elevat al persoanei respective, iar fiecare bărbat sau femeie care face fapte bune va fi răsplătit(ă) cu dreptate prin mulţumirea şi Îndurarea lui Dumnezeu asupra sa şi cu Paradisul, aşa cum se precizează în versetul următor: „Oricine face fapte bune, bărbat sau femeie – credincios fiind – aceia vor intra în Rai şi nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un punct“ (Capitolul An-Nisa': 124).
Un alt scop pe care ne propunem să îl atingem în această carte constă în dezvăluirea deficienţelor prezente în caracterul femeii obişnuite din societăţile laice şi în împărtăşirea cunoaşterii islamice acelor oameni care caută adevărul, dorind să descopere şi să adopte acel stil de viaţă şi moralitate, răsplătite prin onoare, respect şi excelenţă atât pe pământ, cât şi în Viaţa de Apoi.

MARIA: O FEMEIE MUSULMANA EXEMPLARA



Caracteristicile societatii în care a trait
Conform surselor istorice, Dumnezeu a onorat-o pe Maria, care a trait în urma cu aproximativ doua milenii, prin nasterea Profetului Iisus (Pacea lui Allah fie asupra sa!). Ea a fost una dintre femeile alese - pe pamânt si în Viata de Apoi. S-a nascut în Palestina ocupata de romani; era evreica si traia într-o comunitate iudaica.
Idolatria constituia religia statului roman. Evreii, alcatuind o natiune preferata în trecut de Dumnezeu „fata de celelalte lumi“ (Capitolul Al-Baqara: 47), au modificat religia Lui, au adoptat credinte false, s-au razvratit împotriva poruncilor Sale si nu mai erau multumitori si recunoscatori pentru darurile Lui asupra lor. Unii dintre ei chiar i-au omorât pe profetii trimisi prin Îndurarea lui Dumnezeu, deoarece nu le-au convenit poruncile pe care acesti barbati binecuvântati le transmiteau. Coranul reveleaza nesupunerea lor:
„Noi am încheiat legamânt cu fiii lui Israel si am trimis la ei profeti. Dar de fiecare data când vine la ei un trimis cu ceea ce nu era placut pentru sufletele lor, parte din ei i-au învinuit ca mintesc, parte din ei i-au omorât.“ (Capitolul Al-Ma'ida: 70).

„Ba nu! Cel care s-a supus lui Allah si face bine, va avea rasplata sa de la Domnul lui! Ei nu au se teme si nici nu vor fi mâhniti!“ (Capitolul Al-Baqara: 112)
 
Maria a fost nascuta într-o perioada tulbure, când singura speranta a evreilor era prea mult asteptatul lor Mesia, Salvatorul. Fara ca ea sa stie, Dumnezeu deja o alesese si hotarâse sa fie educata pentru a îndeplini aceasta datorie sfânta. Maria ocupa un loc central în orizontul de asteptare israelit, întrucât avea sa dea nastere Profetului Iisus, laudat de Dumnezeu în termenii urmatori: „... numele lui va fi Al-Masih, Isa, fiul Mariei, maret în aceasta lume ca si în lumea de Apoi si unul dintre cei mai apropiati [de Allah]. El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel si când va fi barbat între doua vârste si va fi dintre cei evlaviosi.“ (Capitolul 'Al-'Imran: 45-46).
Dumnezeu a ales-o pe Maria pentru a le aduce moralitatea si religia autentica oamenilor care si-au abandonat religia originara si au adoptat tot felul de superstitii si speculatii sterile. Dumnezeu a revelat multe aspecte din viata ei: nasterea si familia din care facea parte, nasterea Profetului Iisus, caracterul ei elevat si modul în care a rezistat în fata acuzatiilor si calomniilor societatii.
Dumnezeu binecuvânteaza familia 'Imran
Dumnezeu a revelat: „Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam si familia lui 'Imran peste toate lumile [din vremea lor], Ca scoborâtori unii din altii...“ (Capitolul 'Al-'Imran: 33-34). Cu alte cuvinte, familia 'Imran descinde din neamul Profetilor Adam, Noe si Avraam (Pacea lui Allah fie asupra lor!) si ei toti erau oameni binecuvântati. Una dintre aceste persoane alese a fost Maria, a carei familie a crezut sincer în Dumnezeu, a respectat limitele pe care El le-a stabilit pentru umanitate, L-a cautat si a avut încredere în El întotdeauna.
Nasterea Mariei
Când sotia lui 'Imran, o credincioasa devotata, a aflat ca este însarcinata cu Maria, s-a rugat imediat lui Dumnezeu. Ea l-a slavit pe Dumnezeu si I-a promis ca Îi va dedica Lui copilul. Fata pe care a nascut-o a fost numita Maria, care înseamna „a sluji“, sau, cu alte cuvinte, „cineva care Îl adora pe Allah fara încetare“. Dumnezeu îi reveleaza ruga în versetele urmatoare: „[Adu-ti aminte] când muierea lui 'Imran a zis: «Doamne, Îti juruiesc [numai] Tie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Tie! Primeste-l de la mine! Tu esti cel Care Aude Totul si Atoatestiutor!» Si când a nascut, a zis ea: «Doamne, am zamislit o copila!», dar Allah stia bine ceea ce nascuse ea. Si un baiat nu este întocmai ca o copila! «Eu i-am pus numele Maria si o încredintez pe ea si pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui Seitan cel izgonit!»“ (Capitolul 'Al-'Imran: 35-36). Cuvântul arab „muharreren“, tradus aici ca „devotat [doar slujirii Tale]“, înseamna „preocupat numai de Viata de Apoi si lipsit de orice interes fata de aceasta lume; slujitor în templul lui Allah; adorare devotionala intensa; cel a carui adorare nu este patata de scopuri lumesti“. (1)
Adevarata libertate poate fi obtinuta numai prin slujirea lui Dumnezeu, abandonarea în fata Lui si eliberarea de orice servitute fata de alte fiinte sau valori. Pentru aceasta s-a rugat sotia lui 'Imran când a dedicat-o pe Maria lui Dumnezeu, dorindu-si ca fiica ei sa fie supusa numai lui Dumnezeu si sa nu caute multumirea oamenilor sau a societatii.
Imediat dupa nasterea Mariei, mama ei s-a întors spre Dumnezeu, a cautat multumirea Lui si L-a rugat sa o protejeze pe Maria si pe urmasii ei de rautatea lui Seitan. Dumnezeu a acceptat aceasta ruga facuta din toata inima: „... si a lasat-o sa creasca cu buna crestere“ (Capitolul 'Al-'Imran: 37). Cu alte cuvinte, Mariei a fost daruita cu cea mai buna educatie si cel mai elevat caracter posibil. Credinta totala a Mariei, mama Profetului Iisus, izvorâta din profunzimea inimii, acceptarea numai a lui Dumnezeu drept mentor, întoarcerea constanta catre El si predarea totala de sine în fata Lui sunt exemple foarte importante asupra carora toti credinciosii ar trebui sa reflecteze.
Dumnezeu l-a însarcinat pe Profetul Zaharia (Pacea lui Allah fie asupra sa!) cu educarea Mariei

The page of the Qur'an containing Surah Maryam: 12-25.
Dumnezeu i-a daruit Profetului Zaharia credinta sincera si l-a laudat si l-a calauzitpe calea cea dreapta. Dumnezeu îl lauda si-i evidentiaza devotiunea, frica, respectul fata de El, precum si caracterul sau superior: „Si Zaharia, loan, Iisus si Elie – toti fiind printre cei cuviosi! Si Ismail, Eliseu, Iona si Lot - pe toti i-am preaales Noi deasupra tuturor semintiilor! Si am ales Noi dintre parintii lor si dintre urmasii lor si dintre fratii lor si i-am calauzit Noi pe un drum drept“ (Capitolul Al-'An'am: 85-87).
Dumnezeu ne-a dezvaluit ca responsabilitatea educarii Mariei i-a revenit Profetului Zaharia. El si-a îndeplinit sarcina cu devotiune, a fost martor la multe miracole din viata ei si a observat ca Dumnezeu a preferat-o celorlalti oameni. Profetul a vazut cum Îndurarea lui Dumnezeu a sustinut-o si i-a asigurat toate cele necesare. De exemplu: „... si a încredintat-o lui Zaharia. Si de fiecare data când intra Zaharia la ea în templu, gasea lânga ea mâncare. Si a întrebat-o el: «O, Maria, de unde ai aceasta?» Iar ea îi raspundea: «Ea este de la Allah!» Allah îl hraneste pe cel pe care El voieste, fara socoteala!“ (Capitolul 'Al-'Imran: 37).Raspunsul dat de Maria la aceasta întrebare dezvaluie Îndurarea si Harul lui Dumnezeu asupra sa.
Dumnezeu a ales-o pe Maria peste femeile lumilor
Maria a fost o musulmana cu un devotament remarcabil, care s-a dedicat cu adevarat Domnului ei, I-a preamarit numele si s-a întors catre El în rugaciune constanta tot timpul vietii. Asa cum Dumnezeu a ales familia 'Imran deasupra tuturor celorlalte, El a ales-o pe Maria, i-a asigurat cea mai buna educatie, a purificat-o de orice rautate si a asezat-o deasupra tuturor femeilor. Dumnezeu îi descrie superioritatea: „[Adu-ti aminte] când îngerii au zis: «O, Maria! Allah te-a ales si te-a facut curata. El te-a ales peste femeile lumilor! O,Maria! Fii cu ascultare fata de Stapânul tau, prosterneaza-te si pleaca-te, rugându-te împreuna cu cei ce se pleaca!»“ (Capitolul 'Al-'Imran: 42-43).
Castitatea exemplara a Mariei
Maria, ca si restul familiei sale, era cunoscuta printre oameni atât pentru devotiunea fata de Dumnezeu, cât si pentru religiozitatea, castitatea si sinceritatea sa. Dumnezeu vorbeste de ea ca de o persoana supusa Lui:
„Si [la fel si] pe Maria, fiica lui 'Imran, care a ramas neprihanita si am suflat în ea din Duhul Nostru. Si ea a crezut în cuvintele Domnului ei si în scripturile Sale si a fost ea dintre cei supusi cu statornicie“ (Capitolul At-Tahrim: 12)
„Si [adu-ti aminte] de aceea care si-a pastrat castitatea ei. Si am suflat Noi asupra ei prin duhul Nostru si am facut din ea si din fiul ei semn pentru [toate] lumile.“ (Capitolul Al –'Anbiya': 91).

„Ei au fost la Noi printre cei mai buni aleşi“ (Capitolul Sad: 47)
„... pe Solomon care a fost un rob prea bun şi care a fost cu căinţă!“ (Capitolul Sad: 30).
Giovanni Bellini's painting depicting Maryam, 1505. It is on display in the St. Zaccaria church in Venice. This altar painting, oil on wood, measures 402 x 273 cm. It was later on transferred onto canvas.
 
Maria îl întâlneste pe îngerul Gavriil
Maria a trait multe miracole de-a lungul vietii. Unul dintre ele a fost întâlnirea cu îngerul Gavriil. Odata, când si-a parasit familia, s-a retras din comunitate si a plecat spre est, l-a întâlnit pe îngerul Gavriil, care i-a aparut sub înfatisarea unui om bine cladit:
„Pomeneste în Carte [Coranul] si de Maria, când ea s-a retras de la neamul ei într-un loc spre rasarit Si a pus între ea si între ei un val! Si atunci am trimis la ea Duhul Nostru, care i s-a aratat cu înfatisarea unui om adevarat“ (Capitolul Maryam: 16-17).
Nestiind cine este acest barbat, ea a cautat refugiu la Dumnezeu si a declarat ca nu are frica mai adânca si respect mai profund decât fata de Dumnezeu: „A zis ea: «Caut aparare la Cel Milostiv fata de tine! Daca tu esti cuvios, [nu te apropia de mine]!»“ (Capitolul Maryam: 18). Vorbele ei dovedesc cu claritate încrederea plenara în Dumnezeu si importanta acordata castitatii si devotiunii fata de El. Mai mult decât atât, ea l-a îndemnat pe acest barbat necunoscut sa aiba frica si respect fata de Dumnezeu.
„Îngerii au zis: «O, Maria! Allah îti vesteste un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa, fiul Mariei, maret în aceasta lume ca si în lumea de Apoi si unul dintre cei mai apropiati [de Allah]»“
(Capitolul 'Al-'Imran: 45) 
Îngerul Gavriil s-a prezentat prin urmatoarele cuvinte: „I-a raspuns el: «Eu sunt numai un trimis al Domnului tau ca sa-ti vestesc un prunc curat!»“ (Capitolul Maryam: 19). Asa cum este relatat în Coran:
„Îngerii au zis: «O, Maria! Allah îti vesteste un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa, fiul Mariei, maret în aceasta lume ca si în lumea de Apoi si unul dintre cei mai apropiati [de Allah]»“ (Capitolul 'Al-'Imran: 45).


Lorenzo Lotto's painting, "Madonna and Child with St.s Peter, Christine, Liberale, and Jerome," 1505-06, depicts Maryam and the saints. It is on display in the Church of Santa Cristina, Treviso, Italy.This oil painting on wood measures 177 x 162 cm.
  Maria a raspuns: „Însa ea a zis: «Cum sa am eu un prunc, daca nu m-a atins niciun barbat si nici târfa nu sunt?»“ (Capitolul Maryam: 20) - indicând castitatea ei. Îngerul Gavriil i-a spus:
„I-a raspuns el: «Întocmai asa!» Allah creeaza ceea ce voieste El. Când El hotaraste un lucru, El spune doar «Fii» si el este de îndata!“ (Capitolul Al-'Imran: 47);
„I-a raspuns el: Asa este! Dar Domnul tau a zis: «Acesta pentru Mine-i [un lucru] usor! Si-l vom face Noi un semn pentru oameni si o îndurare din partea Noastra! Acesta-i un lucru [de mult] hotarât!» Si ea l-a zamislit si s-a retras cu el într-un loc departat“ (Capitolul Maryam: 21-22).
Prin voia lui Dumnezeu, Maria, desi fecioara, l-a purtat în pântec pe Profetul Iisus. Sarcina sa a fost independenta de relatia obisnuita cauza-efect a acestei lumi. Circumstantele conceperii sale fac parte dintre miracolele date de catre Dumnezeu Profetului Iisus.
Retragerea Mariei
Dumnezeu a revelat: „Si ea l-a zamislit si s-a retras cu el într-un loc departat“ (Capitolul Maryam: 22). În acest loc îndepartat în care ea s-a retras, Dumnezeu a sustinut-o cu Îndurarea Lui, a ocrotit-o si i-a asigurat toate nevoile materiale si spirituale din timpul sarcinii.
Indubitabil, retragerea Mariei din comunitate a avut la baza mai multe motive. De exemplu, Dumnezeu a îndepartat-o de criticile oamenilor incapabili sa-i înteleaga situatia miraculoasa. De asemenea, a putut petrece aceasta perioada într-o stare de multumire si pace. Mai târziu, printr-un alt miracol, Dumnezeu a revelat circumstantele nasterii miraculoase, a infirmat toate acuzatiile si calomniile aduse împotriva ei si i-a întarit reputatia sa impecabila.
Nasterea Profetului Iisus si sustinerea divina acordata Mariei de catre Dumnezeu
Dumnezeu a sustinut-o deplin pe Maria în timpul sarcinii. Este foarte dificil pentru o femeie sa treaca printr-o experienta care îi pune viata în pericol - mai exact, sa nasca singura, neasistata medical sau macar în prezenta unei moase. Cu toate acestea, Maria a depasit orice dificultate, punându-si toata încrederea în Dumnezeu. Dumnezeu a ajutat-o trimitându-i revelatii, în timp ce ea trecea prin durerile facerii, în apropierea trunchiului unui curmal. Dumnezeu i-a spus sa nu se întristeze, pentru ca El a pus un râu la picioarele sale, iar ea trebuie doar sa scuture trunchiul de curmal pentru a se bucura de curmalele proaspete, coapte, bune de mâncat. De asemenea, a încurajat-o sa bea apa si sa fie fericita. În consecinta, ea a nascut în cele mai bune conditii posibile. Dumnezeu a revelat în legatura cu situatia ei: „Si-au apucat-o durerile lânga trunchiul unui curmal si a zis ea: «O, de-as fi murit înainte de aceasta si cu totul de-as fi fost uitata!» Dar [un glas] a strigat-o de sub ea, [zicându-i]: «Nu fi mâhnita! Domnul tau a facut mai jos de tine un pârâias! Si scutura spre tine trunchiul de curmal, caci el va lasa sa cada lânga tine curmale proaspete coapte! Asadar, manânca, bea si fii fericita [de copilul tau]! Iar de vei vedea tu vreun om, spune-i lui: Eu i-am juruit Celui Milostiv un post si de aceea nu voi sta astazi de vorba cu niciun om!»“ (Capitolul Maryam: 23-26).
Îndurarea lui Dumnezeu si protectia sa s-au manifestat cu claritate în aceasta situatie. De fapt, sfatul Lui a fost confirmat de stiinta moderna. În continuare, vom analiza câteva detalii ale acestui sfat.
Sa nu fii mâhnita
Asa cum am afirmat mai sus, Maria s-a retras din comunitate într-un mediu mai linistit, departe de oamenii al caror comportament ar fi putut sa o raneasca, incapabili fiind sa recunoasca aspectul miraculos al situatiei sale.


One of Giovanni Bellini's masterworks, "Frari Triptych," 1488, is displayed in the Church of Frari, Venice, Italy.
 Dumnezeu i-a spus sa nu fie mâhnita si a binecuvântat-o cu Îndurarea si protectia Lui. Indubitabil, se afla multa întelepciune în acest sfat, asa cum a fost si în retragerea Mariei într-un un loc îndepartat. Musulmanii nu trebuie sa se lase prada tristetii; mai mult decât atât, ei trebuie sa aiba încredere în Dumnezeu si sa se lase cuprinsi de linistea interioara izvorâta din cunoasterea faptului ca Dumnezeu îi va ajuta întotdeauna. Aceasta atitudine, specifica credinciosilor, a fost confirmata de stiinta moderna; doctorii recomanda femeilor, atât în timpul sarcinii, cât si în timp ce dau nastere, sa-si pastreze o atitudine pozitiva si sa evite orice urma de stres sau tristete. Sfatul lui Dumnezeu – de a fi fericita - a încurajat-o pentru a nu cadea în plasa tristetii si pentru a se bucura de vestea darului divin.
„Domnul lor le-a raspuns: «Eu nu las sa se piarda nicio fapta plinita de vreunul dintre voi, barbat sau muiere, deopotriva unul cu altul! Iar pe cei care au pribegit, care au fost alungati din caminele lor, care au fost prigoniti pe calea Mea, care au luptat si au fost omorâti, voi sa-i ispasesc de faptele lor rele si sa-i fac sa intre în Gradini pe sub care curg pâraie, drept rasplata din partea lui Allah». La Allah se afla buna rasplata!“
(Capitolul 'Al-'Imran: 195).  
 
Consumul de curmale
Dumnezeu a sfatuit-o pe Maria sa manânce curmale proaspete, coapte. În zilele noastre, curmalele sunt considerate a fi atât hrana, cât si medicament. Oamenii de stiinta stiu acum ca ele contin mai mult de zece substante esentiale pentru buna functionare a corpului uman si conservarea sanatatii. Curmalele contin zaharuri usor de digerat si de absorbit care pot oferi corpului uman energia necesara producerii caldurii si miscarii. Si, mai important, aceste zaharuri sunt de tip fructoza, nu glucoza, care creste rapid nivelul zaharului din sânge. Curmalele furnizeaza energie, ajuta tesutul muscular si dezvoltarea celulelor nervoase si sunt în mod special benefice oamenilor slabiti de boala sau celor care sufera de oboseala cronica, tocmai datorita valorii lor calorice ridicate. De exemplu, 100 de grame de curmale contin 1,5 grame de proteine si 50 de grame de carbohidrati. În plus, valoarea lor calorica este de 225 kcal. Curmalele proaspete au un continut de 60-65 procente de continut zaharos si 2 procente continut de proteine.
Descoperirile stiintei moderne sugereaza ca aceste fructe ajuta femeile în ultimele luni de nastere. În prezent, doctorii sfatuiesc femeile gravide sa consume mâncare ce contine fructoza pentru a-si asigura energia necesara revitalizarii corpului slabit si pentru a profita de efectul stimulator asupra lactatiei (cantitatea de lapte matern sporeste).
Aceste informatii moderne confirma întelepciunea ascunsa în sfatul lui Dumnezeu. Alt aspect asupra caruia merita sa reflectam este râul creat de Dumnezeu si sfatul Lui ca Maria sa manânce si sa bea. În prezent, oamenii de stiinta ne informeaza ca oamenii pot supravietui cu apa si curmale ani întregi, ele continând toate substantele esentiale vietii umane. (2) De fapt, un expert renumit în acest domeniu, V. H. W. Dowson, sustine ca un pahar de lapte si o curmala pe zi asigura necesitatile nutritionale zilnice ale unei persoane. (3)

„Si, oare, voiesc ei judecata din vremea pagâniei? Dar cine, oare ar putea sa fie judecator mai bun decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?“
(Capitolul Al-Ma'ida: 50)
  Curmalele contin diverse vitamine (ex: A, beta caroten, B1, B2, B3 si B6) si minerale (ex: sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier, fibre, sulf, fosfor si clorina); în plus, sunt bogate în fibre, grasimi si proteine. În continuare, enumeram unele dintre beneficiile garantate ale consumului de curmale.
Valoarea nutritionala a unei curmale se bazeaza pe echilibrul existent între mineralele ei. În timpul perioadei prelungite de greturi matinale si modificari fiziologice apare un deficit de potasiu care trebuie sa fie corectat. Continutul ridicat de potasiu al acestui fruct este cu siguranta binevenit în acest caz, dat fiind rolul sau în mentinerea nivelului de apa al corpului.
Fierul controleaza sinteza hemoglobinei care previne anemia în timpul sarcinii si regleaza balanta RBC din sânge, aspecte esentiale pentru dezvoltarea fatului. Datorita nivelului ridicat de fier, o curmala si jumatate poate asigura întregul necesar de fier al corpului, prevenind astfel toate bolile cauzate de lipsa fierului.
Calciul si fosforul sunt elemente foarte importante în dezvoltarea si echilibrul scheletului si al structurii osoase. Curmalele previn anemia si fragilitatea oaselor datorita valorii lor nutritionale ridicate si a continutului bogat în fosfor, calciu si fier.
Oamenii de stiinta au atras atentia ca stresul si tensiunea sunt reduse prin consumul de curmale. Cercetarea realizata la Universitatea Berkeley a demonstrat ca aceste fructe sunt bogate în vitamina B1 si magneziu, substante esentiale pentru mentinerea unui sistem nervos puternic si necesare functionarii muschilor. Magneziul este de asemenea important pentru rinichi, iar doua sau trei curmale pe zi sunt suficiente pentru a asigura întregul necesar de magneziu al corpului uman. (4) Curmalele contin si acid folic (vitamina B9), esential pentru femeile gravide datorita rolului important pe care acesta îl detine în formarea de noi celule rosii, în producerea de aminoacizi si dezvoltarea noilor celule. O femeie gravida are nevoie de o cantitate dubla de acid folic fata de necesarul zilnic normal. Daca nivelul de acid folic scade sub cantitatea necesara, se vor forma în sânge mai multe celule rosii, însa mai putin functionale – astfel, poate apare anemia.

Allah's advice to Maryam to eat dates could be an indication to their beneficial vitamins and minerals.
  Acidul folic, esential în dezvoltarea caracterului genetic si în diviziunea celulara, este singura substanta care trebuie dublata în timpul sarcinii. Curmalele sunt foarte bogate în acid folic.
În timpul sarcinii, necesarul zilnic de vitamina A creste la 800ug. Curmalele sunt foarte bogate în beta caroten, elementul cel mai valoros al vitaminei A. (5)
Majoritatea fructelor prezinta un continut sarac în proteine; curmalele sunt însa destul de bogate în acest element. (6)
Oxitocina este folosita în stiinta moderna pentru accelerarea nasterii, cunoscuta fiind si sub denumirea de „nastere rapida“. De asemenea, ea stimuleaza producerea laptelui matern dupa nastere. (7)
Profetul nostru a recunoscut beneficiile curmalelor în urmatorul hadis: „O familie care are curmale nu va flamânzi“. (8) Acesta este un sfat excelent.
Toate informatiile noastre actuale despre curmale demonstreaza infinita întelepciune si Îndurarea lui Dumnezeu fata de Maria, care, inspirata de El, si-a satisfacut toate nevoile nutritionale mâncând curmale si si-a asigurat o nastere usoara. Dumnezeu stie cel mai bine.
Crearea râului de catre Dumnezeu
Dumnezeu i-a spus Mariei ca a asezat un râu la picioarele ei ca sa manânce, sa bea si sa fie fericita pentru copilul ei.
Apa, ca si curmalele, usureaza durerile nasterii si regleaza tensiunea musculara. De fapt, unele clinici moderne de asistenta natala sunt prevazute cu piscine în care are loc nasterea.

Blood loss during birth causes the body's blood sugar levels to drop. Dates, which have a sugar content in excess of 50 percent, are very nutritional and provide more than enough of the body's requirements.
  Apa, necesara vietii si sanatatii fizice a omului, joaca un rol important în reglarea temperaturii corpului, în transportul substantelor nutritive si al oxigenului si în eliminarea materiei reziduale din celulele corpului. De asemenea, asigura miscarea articulatiilor, hidratarea si elasticitatea pielii, un sistem digestiv sanatos si protejeaza organele si tesuturile. Apa devine din ce în ce mai folosita în diverse terapii. Contactul cu apa stimuleaza sistemul imunitar, intensifica producerea de hormoni antistres, atenueaza durerea si stimuleaza circulatia sanguina si metabolismul. (9)
Apa este foarte importanta în timpul sarcinii din câteva motive. În acea perioada, a bea apa este în mod special necesar, întrucât volumul de sânge creste, iar nevoile fatului se diversifica. Femeile care aleg sa alapteze au nevoie de multa apa pentru a produce cantitatea necesara de lapte. Luând în considerare ca 87 % din laptele matern este apa, se observa cât de important este acest proces.
De asemenea, apa mentine echilibrul electrolit al sângelui mamei si al copilului. Hormonii eliberati în timpul sarcinii modifica modul în care sunt folosite diferitele lichide corporale. Spre sfârsitul sarcinii unei femei, volumul sângelui creste la 150%, iar pierderea apei prin respiratie se amplifica. Lichidul amniotic, în care se dezvolta copilul, este reînnoit la fiecare trei ore. Cu toate acestea, se poate sa scada, precum în cazul deshidratarii cauzate de consumarea unei cantitati insuficiente de apa.
„Musulmanilor si musulmanelor, dreptcredinciosilor si dreptcredincioaselor, celor supusi si celor supuse, celor iubitori de adevar si celor iubitoare de adevar, celor statornici si celor statornice, celor smeriti si celor smerite, celor ce dau milostenii si acelora [dintre femei] care dau milostenii, celor care postesc si acelora [dintre femei] care postesc, celor care îsi pazesc castitatea lor si acelora [dintre femei] care si-o pazesc, celor care-L pomenesc pe Allah mereu si acelora [dintre femei] care-L pomenesc, Allah le-a pregatit iertare si rasplata mare.“
(Capitolul Al-'Ahzab: 35) 
  Deshidratarea din timpul sarcinii poate fi cauza nasterii premature. Unii hormoni eliberati în asemenea situatii imita hormonii care cauzeaza durerile nasterii. Cazurile în care nasterea prematura prezinta un risc semnificativ sunt tratate prin injectarea intravenoasa a unor lichide; aceasta procedura demonstreaza importanta consumului de apa. Contractiile premature sunt adesea rezolvate prin terapia cu lichide.
Apa are un rol esential în transportul substantelor în corpul uman. Prin vasele sanguine, apa conduce hrana si oxigenul la embrion si ajuta la prevenirea unor infectii comune care pot provoca pierderea sarcinii sau travaliul si nasterea prematura. Consumul suficient de apa reduce riscul infectiilor de acest tip. (10) Doctorii îsi informeaza pacientele ca necesarul de apa creste cu 50 de procente în timpul sarcinii. Daca se consuma o cantitate insuficienta de apa, corpul reduce cantitatea unor lichide specifice si astfel se pot declansa diferite boli. (11) Stiinta moderna demonstreaza înca o data întelepciunea crearii râului de catre Dumnezeu si a recomandarii Lui ca Maria sa manânce curmale si sa bea apa. Toate acestea sunt dovezi ale cunoasterii infinite a lui Dumnezeu.

Maria scutura trunchiul de curmal
„Si scutura spre tine trunchiul de curmal, caci el va lasa sa cada lânga tine curmale proaspete coapte!“ (Capitolul Maryam: 25)
Doctorii afirma ca, în timpul nasterii, actiunea de a trage ceva spre tine poate avea un efect pozitiv asupra muschilor. Pentru a usura durerile nasterii si a facilita o nastere mai sigura, femeile sunt sfatuite sa faca anumite exercitii care reduc tensiunea corporala si, astfel, riscul complicatiilor în timpul nasterii. De asemenea, e recomandabil ca procesul nasterii sa fie accelerat. (12)
Doctorii sugereaza ca, în stadiul al doilea al travaliului, capul unei femei sa fie usor ridicat pentru a se folosi forta gravitationala. Salile de nastere din spitale au paturi cu mânere si suporturi pentru picioare asezate adecvat pentru a permite femeilor însarcinate sa nasca în cea mai confortabila pozitie.
„Si când Allah va zice: «Iisus, fiu al Mariei, adu-ti aminte de harul Meu asupra ta si asupra mamei tale, când Eu te-am întarit cu Duhul Sfânt, sa vorbesti oamenilor din leagan si când vei fi barbat în toata firea! Eu te-am învatat scrierea, întelepciunea, Tora si Evanghelia.»“
(Capitolul Al-Ma'ida: 110)
 
  Alti medici îsi sfatuiesc pacientele sa stea jos sau sa se aseze în scaune special adaptate pentru nastere. Anterior dezvoltarilor tehnologice recente, unele camere pentru nastere aveau o frânghie care atârna din tavan, de care viitoarea mama trebuia sa încerce sa traga si sa se ridice, favorizând astfel procesul nasterii. Toate aceste metode sunt teoretic si logic utile. (13) Probabil, din acest motiv, Dumnezeu i-a spus Mariei sa scuture trunchiul de curmal. Dumnezeu stie cel mai bine.
Maria revine în comunitate
Când Maria s-a întors cu Profetul Iisus, oamenii nu au putut întelege miracolul lui Dumnezeu. Astfel, ei au acuzat-o de imoralitate si au ponegrit-o, desi stiau ca, prin simpla apartenenta la familia 'Imran, ea era pioasa, cu mare frica si respect fata de Dumnezeu, cu un caracter imaculat si întotdeauna stricta în a-si proteja modestia. Dumnezeu a revelat în Coran o parte dintre aceste calomnii: „Apoi a venit cu el la neamul ei, purtându-l [în brate]. Si i-au zis ei: «O, Maria, tu ai facut un lucru îngrozitor! O, sora a lui Aaron, tatal tau nu a fost un om [facator] de rau, iar mama ta nu a fost o târfa!»“ (Capitolul Maryam: 27-28).
Cu certitudine, aceasta a fost o încercare pentru Maria care a trebuit sa faca fata unor astfel de acuzatii, desi era o femeie casta, plina de respect si veneratie fata de Dumnezeu. Oamenii din comunitatea Mariei, în pofida reputatiei ei si a familiei sale, i-au ignorat caracterul impecabil si conduita onorabila, însa ea, ca de fiecare data, s-a întors catre Dumnezeu si a avut încredere în El, stiind ca El o va apara în cel mai bun mod posibil.
Juramântul de tacere al Mariei

Gentile da Fabriano's painting in the gothic style, depicts Maryam (1423). The altarpiece was commissioned by the Strozzi family for the Church of Santa Trinita in Florence.
Dumnezeu, Care întotdeauna a raspuns rugilor Mariei cu generozitate si compasiune, i-a daruit pace interioara în timpul acestei încercari. Stiind ca Dumnezeu o va dezvinovati complet, ea a fost inspirata divin sa faca un juramânt: „Eu i-am juruit Celui Milostiv un post si de aceea nu voi sta astazi de vorba cu niciun om!“ (Capitolul Maryam: 26). Acestea sunt vorbele ei catre oameni. În continuare, ea doar a aratat înspre Profetul Iisus - despre care Dumnezeu a pomenit prin îngerul Gavriil: „El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel si când va fi barbat între doua vârste si va fi dintre cei evlaviosi“ (Capitolul 'Al-'Imran: 46) – în timp ce oamenii o înfruntau si ponegreau.
Dumnezeu le-a prezentat oamenilor care o înconjurau pe Maria un miracol exceptional, permitând Profetului Iisus sa vorbeasca în timp ce era înca un prunc în leagan. Prin vorbele sale, Dumnezeu a dezvinovatit-o pe Maria si l-a prezentat pe Profetul Iisus drept unul dintre profetii Lui trimisi israelitilor: „Ea [Maria] a facut semn spre el, dar ei au zis: «Cum sa vorbim cu acela care este un prunc de leagan?» Dar el [pruncul] a zis: «Eu sunt robul lui Allah! El mi-a daruit Scriptura si m-a facut profet! Si El m-a binecuvântat, oriunde as fi, Si mi-a poruncit Rugaciunea [As-Salat] si Dania [Az-Zakat] cât voi trai, Si bunacuviinta fata de nascatoarea mea! Si nu m-a facut pe mine trufas, nici ticalos! Si pacea fie asupra mea în ziua în care m-am nascut si în ziua în care voi muri si în ziua în care voi fi adus la viata [din nou]!» [Spune, Muhammed]: «Acesta este Iisus, fiul Mariei!» Aceasta este povestea adevarata de care ei se îndoiesc!“ (Capitolul Maryam: 29-34). Miracolul i-a uimit pe oamenii din comunitatea Mariei. Dumnezeu a revelat: „Si [adu-ti aminte] de aceea care si-a pastrat castitatea ei. Si am suflat Noi asupra ei prin Duhul Nostru si am facut din ea si din fiul ei semn pentru [toate] lumile“ (Capitolul Al-'Anbiya': 91) si astfel a consfintit superioritatea celor doi, ridicându-i deasupra celorlalti oameni. Caracterul superior, onoarea si puritatea Mariei au fost revelate chiar de catre Dumnezeu, iar cei care au ponegrit-o au fost învinsi.
În versetul: „Si am facut Noi din fiul Mariei si din mama lui un semn si Noi le-am dat lor doi [adapost] pe o colina statornica si cu izvor“ (Capitolul Al-Mu'minun: 50), Dumnezeu ne reveleaza ca Profetul Iisus si Maria au continuat sa traiasca protejati de harul Lui si dupa aceste evenimente.
Cei care au ponegrit-o pe Maria Aceste miracole le-au dovedit israelitilor ca Dumnezeu i-a înaltat pe Maria si Profetul Iisus deasupra celorlalti oameni datorita superioritatii lor spirituale. Mai mult, Dumnezeu a revelat ca pe aceia care vor continua sa o ponegreasca pe Maria îi va pedepsi sever: „Si din pricina necredintei lor si a clevetirilor grele pe seama Mariei, Si din pricina vorbelor lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!», în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au rastignit pe cruce, ci a fost facut [cineva] sa semene cu el! Cei care au avut pareri diferite în privinta lui [Iisus], au fost în îndoiala [în legatura cu moartea lui]; ei nu au avut cunostinta sigura despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri. De buna seama, nu l-au omorât.“ (Capitolul An-Nisa': 156-157).
Caracterul superior al Mariei
Maria reprezinta un model pentru toate femeile musulmane, întrucât si-a mentinut daaiccaracterul impecabil de-a lungul întregii sale vieti. Dumnezeu a crescut-o ca pe o planta încântatoare, ca sa folosim expresia coranica, si i-a oferit o responsabilitate foarte importanta. Dumnezeu, asa cum a ales familia 'Imran, a ales-o pe Maria, i-a daruit o familie cunoscuta prin oamenii sai devotati si credinciosi si a încredintat-o spre crestere acestor persoane virtuoase. Apoi, El i-a lasat responsabilitatea educarii Mariei Profetului Zaharia, un profet distins si elevat. Când ea a asimilat cunoasterea necesara, Dumnezeu a început sa îi arate miracolele Sale si ea a vazut cu claritate îndurarea, protectia si mila Lui revarsându-se asupra sa. Un exemplu de sustinere si gratie divina: ea gasea mâncare în altarul unde Îl adora pe Dumnezeu. Mai târziu, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gavriil pentru a-i vorbi Mariei despre Îndurarea lui Dumnezeu asupra ei.
Maria si-a demonstrat devotamentul autentic si loialitatea fata de Dumnezeu prin virtutea si comportamentul ei impecabil. Mai mult decât atât, ea si-a manifestat smerenia profunda si adevarata fata de Dumnezeu prin hotarârea, adorarea si supunerea neconditionata în fata vointei divine.

Cima da Conegliano's painting, 1509-10. It is on display in the Church of the Carmini, Venice, Italy.
Sa fie singura într-un moment extrem de dificil a fost un test dur pentru ea; nu era nimeni sa o ajute, sustina sau macar îndrume. De obicei, oamenii singuri cad prada neputintei si tristetii. Dar cu Maria nu a fost asa, întrucât ea si-a pus toate sperantele si încrederea numai în Dumnezeu.
Cu statornicie, ea a cautat ajutorul lui Dumnezeu si a stiut ca trebuie sa se supuna si sa urmeze calauzirea Lui. Ea nu a cedat niciodata disperarii si depresiei, oricât de dificila ar fi fost încercarea, pentru ca s-a supus cu toata inima lui Dumnezeu, stiind ca El va întoarce toate nenorocirile înspre bine si va sfârsi toate greutatile în cel mai bun mod. La fiecare situatie dificila întâmpinata, Dumnezeu i-a oferit o solutie, a sustinut-o cu îndurarea si ajutorul Lui si a ascuns în toate greutatile un mare bine si multa frumusete.
Lipsa ei de experienta a constituit un aspect foarte important al încercarii prin care a trebuit sa treaca. Ea a ramas însarcinata si a nascut copilul singura. Absolut singura si nestiind ce sa faca, nu a dat curs pesimismului, ci si-a manifestat puterea, vointa si hotarârea sa exceptionale. În plus, ea s-a lasat cuprinsa de linistea interioara caracteristica celor care stiu ca Dumnezeu îi sustine prin cele mai perfecte daruri. Astfel, El i-a usurat povara si a ajutat-o sa reuseasca. Alt semn al caracterului superior al Mariei îl reprezinta rabdarea de care a dat dovada în timp ce îsi îndeplinea responsabilitatile dificile. Oameni lipsiti de credinta i-au pus la încercare rabdarea, incapabili sa recunoasca statutul ei superior si onorabil, judecând-o conform ignorantei lor si acuzând-o de lucruri pe care nu le-a facut. Însa ea a facut dovada rabdarii si a credintei absolute în Dumnezeu. Nu si-a compromis taria de caracter, vointa si integritatea, stiind prea bine ca Dumnezeu controleaza totul si o va dezvinovati
Alta trasatura remarcabila de caracter consta în dezinteresul total al Mariei de a încerca sa câstige acceptarea oamenilor. Ea s-a lasat în voia lui Dumnezeu, cu credinta pura, si nu a fost afectata de acuzatiile si comentariile malitioase. Data fiind credinta si devotiunea ei, singurul sau efort a fost de a se comporta astfel încât sa câstige buna multumire a lui Dumnezeu. În consecinta, Dumnezeu a rasplatit-o cu Îndurarea Lui.
Exista doua modalitati de a face cunoscut altora caracterul bun al unei persoane: prin cuvinte sau prin comportament moral. A doua modalitate este mult mai eficienta si valoroasa, întrucât reflecta autenticitatea fiintei si nu poate fi imitata. Viata si comportamentul unei persoane îi poate oglindi credinta numai daca aceasta este cu adevarat vie în inima sa.
Maria a manifestat aceasta moralitate superioara, devenind un model si o invitatie vie la religie prin credinta, comportamentul si caracterul sau. Chemarii ei veritabile i se raspunde în cel mai bun mod posibil, cu voia lui Dumnezeu. Credinta oamenilor se adânceste, daca ei încearca sa urmeze exemplul Mariei si sa îi ia drept model caracterul.
Maria a manifestat aceasta moralitate superioara, devenind un model si o invitatie vie la religie prin credinta, comportamentul si caracterul sau. Chemarii ei veritabile i se raspunde în cel mai bun mod posibil, cu voia lui Dumnezeu. Credinta oamenilor se adânceste, daca ei încearca sa urmeze exemplul Mariei si sa îi ia drept model caracterul.
 

PROFETUL IISUS, FIUL MARIEI



Responsabilitatea Profetului isus, unul dintre oamenii alesi de Dumnezeu în aceasta viata si în Viata de Apoi, a constat în a-i chema pe oameni la calea cea dreapta. Dumnezeu îl descrie ca pe o persoana foarte diferita de ceilalti oameni. De exemplu: a fost nascut fara tata, mamei sale, Mariei, Dumnezeu i-a transmis prin îngerii Lui ca el va fi Mesia; în plus, el a fost înzestrat cu multe alte calitati unice. Una dintre acestea este mentionata în Coran: „Mesia Iisus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Sau pe care El l-a transmis Mariei si un duh de la El“ (Capitolul An-Nisa': 171). „Îngerii au zis: «O, Maria! Allah îti vesteste un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa, fiul Mariei, maret în aceasta lume ca si în lumea de Apoi si unul dintre cei mai apropiati [de Allah].»“ (Capitolul 'Al-'Imran: 45). Expresia „Cuvântul lui Allah“ este folosita numai pentru Profetul Iisus. Dumnezeu a revelat numele lui, Iisus Mesia, înainte ca el sa se fi nascut si l-a numit „cuvântul Sau“. Astfel, statutul distinctiv al Profetului Iisus este înca o data scos în evidenta.
Numai Coranul, pe care Dumnezeu a promis sa-l pastreze intact si nemodificat pâna în Ziua Judecatii, ne ofera informatii corecte despre Profetul Iisus. Spre deosebire de Noul Testament, Coranul afirma ca Profetul Iisus nu a fost crucificat. Mai exact, el a fost înaltat la ceruri de catre Dumnezeu si se va întoarce înainte de Sfârsitul Lumii, în perioada care precede Ziua Judecatii. Multe hadisuri confirma acest fapt.
În continuare, vom examina aceste aspecte în detaliu.
Iisus nu a fost crucificat
Soldatii romani si preotii evrei, care au fost responsabili de arestarea Profetului Iisus, sustin ca el a fost crucificat si a murit pe cruce. Toti crestinii accepta aceasta credinta, precum si învierea si înaltarea lui la ceruri. Totusi, Coranul ofera o perspectiva diferita:
„Si din pricina vorbelor lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!», în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au rastignit pe cruce, ci a fost facut [cineva] sa semene cu el! Cei care au avut pareri diferite în privinta lui [Iisus], au fost în îndoiala [în legatura cu moartea lui]; ei nu au avut cunostinta sigura despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri. De buna seama, nu l-au omorât, Ci Allah l-a înaltat la El. Iar Allah este Puternic si Întelept [Aziz, Hakim].“ (Capitolul An-Nisa': 157-158).
Expresia „a fost facut cineva sa semene cu el“ demonstreaza ca Profetul Iisus nu a fost ucis, ci ridicat la cer. Dumnezeu spune ca aceia care cred contrariul nu cunosc adevarul. Oamenii au vazut cum murea cineva care semana cu Profetul Iisus, în timp ce, în realitate, acesta s-a ridicat la ceruri.
Mortile Profetilor
O analiza comparativa a cuvintelor folosite pentru a relata, în general, moartea Profetilor si a celor folosite în cazul Profetului Iisus prezinta un aspect important. În primul caz, Coranul foloseste qatala (a ucide), maata (a muri), halaka (a ucide), salaba (a crucifica) si alte câteva cuvinte specifice. Coranul este foarte clar si exact în ce priveste faptul ca „... în vreme ce ei nu l-au omorât [wa ma qataloohu], nici nu l-au rastignit pe cruce [wa ma salaboohu]“. Oamenilor le-a fost aratata o „asemanare“ a Profetului Iisus care, de fapt, a fost ridicat de Dumnezeu la ceruri:
„Când Allah a spus: «O, Iisus! Eu îti voi da o rasplata îmbelsugata, [mutawaffeeka] te voi înalta la Mine [wa raafi`uka], te voi mântui de cei care nu cred si îi voi pune pe cei care te-au urmat peste cei care nu cred pâna în ziua Învierii.»“ (Capitolul 'Al-'Imran: 55).

Paolo Veronese's "Feast in the House of Levi," an oil painting from 1573. It is on display in Venice's Accademia Museum. This picture from the Italian Renaissance depicts Prophet 'Isa (as) and the Apostles.
Cu alte cuvinte, Profetul Iisus, nu a avut parte de o moarte normala. Termenul „tawaffa“, din versetul de mai sus, este folosit precum urmeaza:
Teweffa: a cauza moartea, a lua în timpul somnului sau a lua înapoi
„Eu nu le-am spus decât ceea ce mi-ai poruncit: «Adorati-L pe Allah, Domnul meu si Domnul vostru!» si am fost martor împotriva lor atâta vreme cât m-am aflat printre ei. Si dupa ce m-ai luat [tawaffa] la Tine, ai fost doar Tu Priveghetor peste ei, caci Tu esti Martor tuturor lucrurilor!“ (Capitolul Al- Ma'ida: 117).
Expresia folosita aici provine din cuvântul arab „teweffa“ care reprezinta actul de „a lua sinele înapoi“, fie în somn, fie prin moarte, sau, în cazul lui Iisus, „a fi luat înapoi în prezenta lui Dumnezeu“ - nu a fi ucis sau omorât. Acest cuvânt este folosit în alt verset pentru a descrie luarea înapoi a unei persoane în timp ce el sau ea se afla în somn:
„El este Cel ce va ia la Sine [yeteueffaakum] noaptea si El stie ceea ce voi ati dobândit peste zi. Apoi El va readuce la viata în timpul ei, pâna se va împlini un termen hotarât“ (Capitolul Al-'An'am: 60).
Dumnezeu ne spune ca Profetul Iisus nu a fost ucis sau crucificat, ci oamenilor le-a fost prezentat cineva care semana cu el; El este cel care l-a luat înapoi (asa cum se întâmpla în timpul somnului) si l-a ridicat la ceruri. Pentru toti ceilalti profeti sunt folosite cuvinte precum „qatele“ sau „meut“ (moarte). Astfel, putem conchide ca Profetul Iisus a fost lasat într-o stare similara somnului si înaltat la ceruri pentru a se bucura de prezenta lui Dumnezeu; el nu a experimentat moartea asa cum o stim, ci doar a parasit dimensiunea noastra. Dumnezeu stie cel mai bine.
Întoarcerea Profetului Iisus
Multe versete fac referire la întoarcerea Profetului Iisus. În rândurile urmatoare sunt prezentate câteva dintre ele:
1. „Când Allah a spus: «O, Iisus! Eu îti voi da o rasplata îmbelsugata, te voi înalta la Mine, te voi mântui de cei care nu cred si îi voi pune pe cei care te-au urmat peste cei care nu cred pâna în ziua Învierii. Apoi la Mine va fi întoarcerea voastra si Eu voi judeca asupra celor în care voi nu va întelegeti»“ (Capitolul 'Al-'Imran: 55).
Acest verset mentioneaza un grup de oameni, urmasi ai Profetului Iisus, care vor fi deasupra necredinciosilor pâna în Ziua Învierii. Vor exista, prin urmare, oameni care îl vor urma pâna în Ziua Judecatii. Privind la crestinii din zilele noastre, se observa ca esenta religiei lor a fost falsificata si nu mai coincide cu credinta propovaduita de Profetul Iisus. De exemplu, ei sustin ca el este fiul lui Dumnezeu si parte a trinitatii (Tatal, Fiul si Sfântul Duh). Prin încalcarea limitelor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru umanitate, crestinii din ziua de azi s-au îndepartat de religia adevarata a lui Dumnezeu si nu mai pot fi considerati adepti veritabili ai Profetului Iisus. Coranul sustine foarte clar ca aceia care cred în trinitate sunt necredinciosi:
„Necredinciosi sunt aceia care spun: «Dumnezeu este al treilea din trei», caci nu exista Dumnezeu în afara de [Allah] cel Unic“ (Capitolul Al-Ma'ida: 73).
Prin urmare, acesti oameni care îl urmeaza pe Profetul Iisus trebuie sa apara la a doua sa venire pe Pamânt si ei vor fi ridicati deasupra necredinciosilor pâna în Ziua Judecatii.
2. „Nu va fi niciunul dintre oamenii Cartii care sa nu creada în el, înaintea mortii sale. Iar în Ziua de Apoi el va fi martor împotriva lor“ (Capitolul An-Nisa': 159).
În acest verset, „el“ se refera la Profetul Iisus, asa cum ni se arata si în continuare:
„Si din pricina vorbelor lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!», în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au rastignit pe cruce, ci a fost facut [cineva] sa semene cu el! Cei care au avut pareri diferite în privinta lui [Iisus], au fost în îndoiala [în legatura cu moartea lui]; ei nu au avut cunostinta sigura despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri. De buna seama, nu l-au omorât, Ci Allah l-a înaltat la El. Iar Allah este Puternic si Întelept [Aziz, Hakim].»“ (Capitolul An-Nisa': 157-158).
Unii savanti interpreteaza „înaintea mortii sale“ ca referindu-se la moartea oamenilor Cartii (evreii si crestinii). În acest caz, fiecare evreu si crestin va crede în Profetul Iisus înainte ca el / ea sa moara. Însa, în timpul vietii Profetului Iisus, marea majoritate a evreilor regiunii a refuzat sa creada în el si unii dintre ei chiar au încercat sa îl ucida. În ce priveste acei evrei si crestini care au trait dupa ce Profetul Iisus a fost înaltat pentru a fi în prezenta lui Dumnezeu, ei nu mai pot fi numiti adeptii lui, întrucât nu întrunesc trasaturile coranice ale credintei.
Afirmatia - „Iar în Ziua de Apoi el va fi martor împotriva lor“ - ne vesteste înca o data întoarcerea Profetului Iisus. În concluzie, aceste versete indica faptul ca toti oamenii Cartii vor crede înainte ca Profetul Iisus sa moara. Versetul se refera la viitor, întrucât vorbeste de moartea Profetului Iisus. În plus, se mentioneaza ca toti oamenii Cartii vor crede în el - ceea ce înca nu s-a întâmplat. 
Dupa cum vom analiza în detaliu în capitolele urmatoare, oamenii Cartii îl vor vedea si recunoaste si vor deveni urmasii lui musulmani (credinciosi supusi ai lui Dumnezeu) în timpul vietii sale, iar Profetul Iisus, în Viata de Apoi, va depune marturie în ceea ce priveste comportamentul lor. Dumnezeu stie cel mai bine.
3) Alte versete mentioneaza întoarcerea lui pe Pamânt: „Si când a fost dat fiul Mariei ca pilda, atunci neamul tau s-a veselit, Zicând ei:
«Oare zeii nostri sunt mai buni sau el?» Si nu ti l-au dat tie ca pilda decât pentru cearta. Ba ei sunt un neam [de oameni] gâlcevitori. El nu este decât un rob, asupra caruia Noi ne-am revarsat harul Nostru si din care am facut o pilda pentru fiii lui Israel. Si de am fi voit Noi, am fi facut în locul vostru îngeri care sa va urmeze pe pamânt.“ (Capitolul Az-Zukhruf: 57-60).
În continuare, Dumnezeu se refera la Profet atribuindu-i o denumire aparte - Semn pentru Ceas:
„Si el va fi un semn pentru Ceas; deci nu va îndoiti în privinta lui si urmati-ma pe mine, caci aceasta este o cale dreapta!“ (Capitolul Az-Zukhruf: 61).
Acest verset indica clar ca Profetul Iisus se va întoarce, întrucât el a trait cu aproximativ sase secole înainte de revelatia coranica. Prima lui viata nu poate fi înteleasa ca un semn pentru Ceasul Zilei Judecatii, asadar se va întoarce la sfârsitul timpurilor, în perioada care precede Ziua Judecatii. Dumnezeu stie cel mai bine.
4) Multe alte versete indica acest eveniment miraculos. Printre ele mentionam urmatoarele:
„… si Noi ti-am trimis tie Cartea ca tâlcuire pentru toate lucrurile, calauza, îndurare si buna vestire pentru musulmani“
(Capitolul An-Nahl: 89) 
 
„Îngerii au zis: «O, Maria! Allah îti vesteste un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Mesih, Isa, fiul Mariei, maret în aceasta lume ca si în lumea de Apoi si unul dintre cei mai apropiati [de Allah]. El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel si când va fi barbat între doua vârste si va fi dintre cei evlaviosi». Însa ea a zis: «Doamne, cum sa am eu un prunc, daca nu m-a atins niciun barbat?» I-a raspuns El: «Întocmai asa! Allah creeaza ceea ce voieste El. Când El hotaraste un lucru, El spune doar «Fii» si el este de îndata!» Si El îl va învata scriptura si întelepciunea, Tora si Evanghelia.“ (Capitolul 'Al-'Imran: 45-48).
Dar ce „carte“ îl va învata El pe Profetul Iisus? Coranul raspunde acestei întrebari în versetul urmator unde aceeasi expresie este folosita:
„Si când Allah va zice: «Iisus, fiu al Mariei, adu-ti aminte de harul Meu asupra ta si asupra mamei tale, când Eu te-am întarit cu Duhul Sfânt, sa vorbesti oamenilor din leagan si când vei fi barbat în toata firea! Eu te-am învatat scrierea, întelepciunea, Tora si Evanghelia.»“ (Capitolul Al-Ma'ida: 110).
Examinând cartea la care fac referinta ambele versete, ne dam seama ca aceasta este Coranul, ultima carte revelata trimisa umanitatii. Cartile precedente au fost Tora si Biblia - psalmii revelati Profetului David sunt continuti în Vechiul Testament. Un alt verset foloseste termenul de carte pentru Coran atunci când îl aseaza alaturi de Tora si Evanghelie:
„Allah! Nu este Dumnezeu în afara de El, cel Viu, Cel Vesnic! El ti-a pogorât Cartea cu adevarul, întarindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora si Evanghelia“ (Capitolul 'Al-'Imran: 2-3).
De vreme ce a fost ridicat la Dumnezeu cu 600 de ani înainte de revelarea Coranului, Profetul Iisus trebuie sa se întoarca. Hadisurile Profetului nostru reveleaza ca Profetul Iisus, atunci când se va întoarce, va conduce conform Coranului si nu Bibliei. (Pentru mai multe informatii a se vedea Harun Yahya, „Semnele zilei de apoi“ [Istanbul: Global Publishing, 2003]) Aceasta interpretare se potriveste întelesului versetului. Dumnezeu stie cel mai bine.
5) În plus, versetul „Înaintea lui Allah, Iisus este asemenea lui Adam“ (Capitolul 'Al-'Imran: 59) ar putea prezice venirea lui Iisus. Învatatii au evidentiat ca ambii Profeti au fost creati fara un tata: Profetul Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost creat din lut prin porunca lui Dumnezeu - „Fii!“; Profetul Iisus a fost creat fara un tata prin aceeasi porunca divina. Profetul Adam a fost adus din ceruri pe pamânt; probabil, la sfârsitul timpurilor, Profetul Iisus va fi readus pe pamânt din ceruri, acolo unde se bucura de prezenta lui Dumnezeu. Dumnezeu stie cel mai bine. Dupa cum am vazut, versetele care indica întoarcerea lui sunt foarte clare. Mai mult, Coranul nu foloseste nicio expresie similara în cazul altui Profet; ea se aplica doar Profetului Iisus.
6) Alt verset care se refera la înaltarea la ceruri si coborârea din nou pe pamânt a Profetului Iisus este urmatorul:
„Si pacea fie asupra mea în ziua în care m-am nascut si în ziua în care voi muri si în ziua în care voi fi adus la viata [din nou]!“ (Capitolul Maryam: 33).
Acest verset, analizat prin raportare la Capitolul 'Al-'Imram: 55, semnaleaza o realitate importanta: în Capitolul 'Al-'Imram: 55 se vorbeste despre Profetul Iisus ca fiind luat înapoi în ceruri, în prezenta lui Dumnezeu, si nu se mentioneaza nimic referitor la moartea sau uciderea sa. Totusi, Capitolul Maryam: 33 face referinta la ziua când el va muri. Aceasta a doua moarte este posibila, doar daca el va mai trai pe Pamânt înca o data. Dumnezeu stie cel mai bine.
7) Alta dovada este cuvântul „kahlaaniy“ mentionat mai jos:
„Si când Allah va zice: «Iisus, fiu al Mariei, adu-ti aminte de harul Meu asupra ta si asupra mamei tale, când Eu te-am întarit cu Duhul Sfânt, sa vorbesti oamenilor din leagan si când vei fi barbat în toata firea! [kahlaaniy]!»“ (Capitolul Al-Ma'ida: 110);
„El le va vorbi oamenilor [înca] din leagan, la fel si când va fi barbat între doua vârste [kahlaaniy], si va fi dintre cei evlaviosi.“ (Capitolul 'Al-'Imran: 46).
„El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel si când va fi barbat între doua vârste si va fi dintre cei evlaviosi“(Capitolul 'Al-'Imran: 46) 
Acest cuvânt, care apare doar în aceste doua versete si doar referitor la Profetul Iisus, descrie o persoana aflata la maturitate, între vârsta de 30 si 50 de ani. Cu alte cuvinte, nu vizeaza un tânar, ci o persoana înteleapta, aflata în apropierea împlinirii unei vârste înaintate. Savantii musulmani sunt de acord ca acest cuvânt indica o vârsta mai mare de 35 de ani.
De asemenea, ei au sugerat, bazându-se pe un hadis relatat de Ibn Abbaas, ca Profetul Iisus a fost ridicat la Dumnezeu când avea putin peste 30 de ani si va mai trai înca 40 de ani dupa cea de a doua sa venire; versetul de mai sus confirma acest eveniment miraculos. (14)
Coranul foloseste aceasta expresie doar în legatura cu Profetul Iisus, pentru ca toti ceilalti profeti cunoscuti si-au îndeplinit sarcina de a chema oamenii la credinta dupa ce au atins maturitatea. În cazul Profetului Iisus avem de-a face cu situatii uimitoare; expresiile „în leagan“ si „în toata firea“ puncteaza cele doua momente miraculoase.
At-Tabari, în lucrarea sa „Comentariul lui At-Tabari“, explica aceste expresii: „Aceste afirmatii [Capitolul Al-Ma'ida: 110] indica faptul ca, pentru a-si continua viata destinata pe pamânt si pentru a vorbi cu oamenii, aflat la vârsta celui «în toata firea», Iisus va coborî din ceruri. El a fost înaltat când era înca tânar. Acest verset [Capitolul 'Al-'Imran: 46] demonstreaza ca Iisus traieste. Ahl al Sunnah împartaseste acelasi punct de vedere: versetul afirma ca el va predica oamenilor când se va afla la maturitate. El va putea atinge maturitatea doar întorcându-se pe pamânt din ceruri.“ (15)
Intrepretarile termenului „kahlaaniy“, precum si celelalte informatii despre Profetul Iisus, sustin întoarcerea lui miraculoasa pe pamânt la sfârsitul timpurilor si menirea sa de a îndruma oamenii spre religia adevarata. Indubitabil, aceasta este o veste buna pentru toti credinciosii, un dar generos si o îndurare de la Dumnezeu. Credinciosilor le revine responsabilitatea de a-l sustine si a-l apara pe Profetul Iisus, dupa cea de-a doua sa venire, în cel mai adecvat mod posibil si de a trai conform moralitatii expuse în Coran.
 

VIZIUNEA ASUPRA FEMEILOR ÎN SOCIETATILE LAICE



Pozitia femeilor
Toata cunoasterea necesara pentru a trai în asa mod încât multumirea lui Dumnezeu sa se reverse asupra fiintei umane este descrisa în Coran: adevarata natura a vietii pe Pamânt, scopul crearii umanitatii, cum sa fii împlinit în aceasta viata si prezentarea celui mai adecvat sistem moral. Oamenii care cred în acest adevar si traiesc în consonanta cu acesta vor descoperi adevarata fericire aici si în Viata de Apoi.
Societatile laice nu au niciun adevar absolut sau putere incontestabila prin care sa îsi calauzeasca oamenii. De fapt, oamenii nu stiu de unde provine majoritatea valorilor lor, cine le-a creat, când si de ce s-au transformat în norme sociale dominante. Aceste reguli, care nu pot fi validate, dar sunt adoptate de comunitate ca întreg, au fost mostenite de la stramosi. Toate valorile, ideile si fundamentele sociale ale unei astfel de societati se bazeaza pe traditie, pe mostenirea stramosilor. Fiecarei persoane i se atribuie un loc fix în functie de statutul social, sex, credinta, situatie, stil de viata.
Locul femeii este determinat de aceste criterii fixe si precepte dominante. În unele societati se crede ca sufletul femeilor este inferior doar pentru ca, fizic, ele sunt mai putin puternice decât barbatii. Surprinzator, multe persoane chiar acorda credibilitate acestei ineptii datorita conceptiei eronate si evident ilogice ca personalitatea, moralitatea si abilitatea unei femei sunt limitate direct proportional cu trupul lor slab. De exemplu, diferite activitati sunt clasificate ca fiind „treaba barbatului“ sau „treaba femeii“. Evident, puterea si constructia fizica diferita a femeilor influenteaza sarcina pe care o îndeplinesc. Dar, în societatile lipsite de credinta, aceasta distinctie se transformă în discriminare, femeile fiind considerate din start inferioare în ce priveşte facultăţile intelectuale şi talentele lor.
Femeile moderne au dezaprobat si negat, prin toate mijloacele avute la dispozitie, aceste afirmatii subiective si partinitoare. Cu toate acestea, în anumite parti ale societatii, înca se considera ca femeile sunt incompetente în anumite privinte, iar barbatii, doar pentru ca sunt barbati, pot sa îndeplineasca o sarcina mai bine.
Multe persoane manifesta prejudecata ca femeile au un caracter mai slab decât cel al barbatilor. În societatile laice se considera ca femeile intra în panica si îsi pierd controlul cu usurinta, în timp ce barbatii ramân calmi si linistiti. Sau, într-o situatie de criza, se spune ca barbatii afiseaza forta de caracter, iar femeile reactioneaza prea timid. Fetele sunt determinate sa se conformeze acestor prejudecati înca din copilarie. Familia acorda mare atentie baietilor pentru a le forma un caracter puternic, dar îsi conditioneaza fetele sa adopte trasaturi diferite de caracter. În fata problemelor, baietilor li se spune: „baietii nu plâng, comporta-te ca un barbat, fii curajos, nu fi speriat ca o fetita, plângi ca o fetita“. Fetele sunt îndoctrinate sa stie ca sunt diferite de baieti si trebuie sa se comporte în consecinta.
În asemenea societati, responsabilitatile si serviciile femeilor sunt limitate la anumite domenii. Rezultatul promovarii acestor prejudecati: majoritatea societatilor înca discrimineaza femeile. Discriminarea se manifesta în modalitati diferite. În special în trecut, femeile erau supuse unui tratament barbar. De exemplu, Dumnezeu a revelat ca fetele erau considerate atât de neînsemnate în unele societati, încât tatal lor le îngropa de vii de îndata ce erau nascute:
„Si când fetita îngropata de vie va fi întrebata pentru ce pacat a fost omorâta“ (Capitolul At-Tekwir: 8-9).
În alte versete, Dumnezeu vorbeste despre oamenii care se schimbau la fata si se ascundeau de rusine, când aflau ca au o fetita:
„Iar daca vreunuia dintre ei i se vesteste [nasterea] unei fiice, chipul lui devine negru si el e plin de mânie, Se ascunde de lume din pricina raului ce i s-a vestit. Sa-l tina el, în ciuda umilintei, sau sa-l îngroape în tarâna? Ce proasta judecata!“ (Capitolul An-Nahl: 58-59).
Dumnezeu a revelat ca acesti oameni îsi tratau fetele ca pe niste obiecte frumoase, niste creaturi incapabile de a-si sustine ideile pentru a se apara singure:
„Si când i se vesteste unuia dintre ei ceea ce el a dat ca pilda pentru Cel Milostiv [Ar-Rahman], atunci fata sa devine întunecata si el este plin de mânie. Oare pe cineva care este crescut în podoabe si care într-o cearta nu este în stare sa se apere, cu dovada limpede?“ (Capitolul Az-Zukhruf: 17-18).

Prin profetii sai, Dumnezeu a vorbit oamenilor despre natura gresita a acestor idei preconcepute referitoare la femei. Gratie profetilor si raspândirii Islamului printre oameni, ignoranta întretinuta de astfel de conceptii ignobile a fost considerabil corijata.
Dumnezeu le reaminteste oamenilor ca tot ceea ce au vine de la El:
„A lui Allah este stapânirea cerurilor si a pamântului. El creeaza ceea ce voieste si daruieste El copile cui voieste si daruieste El baieti cui voieste, Sau da El si baieti si copile si-l face sterp pe cel pe care El voieste. El este Atoatestiutor [si] Atotputernic ['Alim, Qadir]“ (Capitolul As- Sura: 49-50). Atât fetele, cât si baietii sunt daruri de la Dumnezeu pentru care oamenii ar trebui sa fie multumitori.
De-a lungul istoriei, multe societati au adoptat aceasta atitudine gresita în ceea ce priveste femeile. Totusi, nu trebuie sa fie trecuta cu vederea o realitate importanta: din pacate, moralitatea, comportamentul si personalitatea unor femei ajuta la raspândirea si justificarea acestei traditii ignorante, validându-i supozitiile.
Islamul infirma aceste stereotipuri, declarând ca toti musulmanii, barbati sau femei, au o minte ascutita, o facultate de întelegere superior dezvoltata, un caracter puternic si un simt moral superior. Maria si sotia Faraonului exemplifica foarte bine acest adevar.
În paginile urmatoare vom examina sumar modul în care ignoranta împiedica femeile sa renunte la aceasta traditie distructiva si sa asimileze normele morale superioare ale religiei; vom acorda atentie si diferentelor de caracter dintre femeile fara credinta si femeile musulmane.
Caracterul femeilor în societatile laice
Caracterul predominant al femeilor din cadrul societatilor laice, indiferent de educatie sau de diferite alte realizari, este usor de remarcat. Un motiv îl constituie încurajarea femeilor, înca de la cea mai frageda vârsta, de a internaliza si adopta acest caracter aprobat de societate, prezentându-l într-o forma cât mai atractiva. Înconjurate din toate partile de acelasi tip de sugestii, fetele cedeaza, de obicei, fara a reflecta mai bine. Ele învata cum sa se comporte adecvat, analizându-si mamele si pe celelalte femei, în timp, internalizând idealurile promovate. Ele copie manifestarile modelelor la care se raporteaza si le imita comportamentul, în general. În consecinta, în absenta altor modele, ele accepta ceea ce considera a fi „femeia ideala“ si se straduiesc sa traiasca conform acelei imagini.
„Cel care savârseste o fapta rea nu va fi rasplatit decât cu una asemanatoare cu ea, iar cel care savârseste o fapta buna - fie el barbat sau muiere - si este credincios, acela va intra în Rai, unde va primi cele de trebuinta, fara socoteala“ (Capitolul Ghafir: 40) 
Evident, exista si exceptii, deoarece unele femei recunosc adevarata fata a acestei traditii gresite si refuza sa o adopte. Dar simpla recunoastere nu le poate elibera. De exemplu, ele pot elimina anumite comportamente gresite, dar continua sa duca o existenta conflictuala si contradictorie, deoarece caracterele lor nu sunt definite de moralitatea coranica. De aceea, în pofida diferentelor dintre caracterul lor si valorile societatii, femeile se limiteaza, în general, la a refuza sa se conformeze orizontului social de asteptari. Toate femeile, care nu încearca sa-si însuseasca caracterul femeii musulmane, asa cum este definit în Coran, vor trebui sa se rezume la propriul tip caracterial, inconsistent si deficitar.
Când examinam trasaturile generale ale femeilor care traiesc în societatile laice, remarcam prezenta unui tip de caracter comun, larg raspândit, datorita caruia societatea percepe toate femeile ca fiind la fel. O perspectiva foarte raspândita implica prejudecata conform careia femeile nu dau dovada de o personalitate puternica si integra precum barbatii. Majoritatea femeilor (si a barbatilor) accepta acest fapt si astfel nu se considera niciodata apte de a proteja sau apara pe cineva. Dat fiind ca se considera inferioare sau mai putin capabile decât barbatii, de obicei cauta pe cineva care sa aiba grija de ele, financiar sau în alt mod, pentru a se proteja de violenta sau alte pericole. Ele se asteapta ca sotii lor sa aiba grija de ele, iar apoi, când sunt vaduve, fiii.
Acest caracter slab conduce la probleme comportamentale cum ar fi: instabilitatea emotionala, plânsul isteric, gelozia, furia, irascibilitatea. Societatile care au renuntat la credinta considera ca aceste caracteristici fac parte din natura femeii, alaturi de sensibilitatea sa accentuata în situatiile tensionante. În astfel de cazuri se considera normal ca ele sa plânga. Se presupune ca barbatii sunt curajosi si puternici, iar femeile excesiv de emotionale si usor de suparat. O alta observatie raspândita este ca unele femei necredincioase cad repede prada deznadejdii, se îngrijoreaza, lamenteaza sau devin certarete atunci când sunt confruntate cu situatii dificile. Aceste reactii sunt contrare moralitatii coranice.
„Oricine face fapte bune, barbat sau femeie – credincios fiind – aceia vor intra în Rai si nu vor fi nedreptatiti nici cât un punct“ (Capitolul An-Nisa': 124) 
Toate aceste trasaturi de caracter au un aspect comun. Aduc numai suparare si tristete tuturor. În consecinta, unele femei trec prin viata stresate, nefericite si tulburate. Cu alte cuvinte, decizia lor, mai mult sau mai putin constienta, de a se ralia conceptiei traditionale referitoare la modelul femeii ideale, care antreneaza dupa sine un ideal artificial si un scop precar în viata, le aduce numai tristete.
Ca toti necredinciosii în general, aceste femei urmaresc doar viata temporara a acestei lumi si atractiile sale iluzorii. Idealurile lor majore se rezuma la a se bucura de placerile vietii cât se poate de mult, la a-si spori neîncetat confortul, a-si asigura reputatia si statutul în comunitate si a se zbate pentru a câstiga complimentele si admiratia societatii lor.
Le întristeaza ceea ce nu pot controla; se îngrijoreaza din cauza viitorului si le e teama pentru vietile si averea lor. Conform expectatiilor societatii, se straduiesc sa fie bune gospodine, mame si sotii. Sau - cealalta varianta: sa obtina un serviciu bun si sa urmeze o cariera care le va permite sa devina independente financiar.
Bineînteles, nu este nimic condamnabil în a-ti propune astfel de scopuri; ele sunt în mod legitim dezirabile. Totusi, este gresit sa încurajezi femeile sa-si petreaca întreaga viata între aceste limite, trivializându-si, în fapt, idealurile. Toate fiintele umane vor fi rasplatite sau pedepsite în Ziua Judecatii conform eforturilor lor - sau lipsei acestora – dedicate multumirii lui Dumnezeu.
Femeile necredincioase prezinta un defect caracterial fundamental: dorinta lor de a se bucura numai de placerile acestei vieti si de a trai în consecinta; însa tot ce au (de exemplu: prestigiu, statut, prieteni, familie, copii) este destinat sa dispara. Singura realitate care va ramâne pentru totdeauna este Dumnezeu. De aceea oamenii trebuie sa îsi construiasca personalitatea, comportamentul moral, stilul de viata, idealurile, totul, doar pentru a-L multumi pe Dumnezeu. Altfel, ei se vor trezi întemnitati în propria lor viata insignifianta si meschina, urmata doar de suferinta eterna si regret în Viata de Apoi.
Indubitabil, multe femei nu sunt multumite de locul lor în societate si astfel continua sa puna sub semnul întrebarii si sa se detaseze de conceptul si imaginea traditionala a femeii ideale. Ele ating adesea succesul în domeniile alese si scot în evidenta deficientele viziunii stereotipe asupra femeii în societate. Dar, întrucât continua sa se subordoneze valorilor promovate de aceste societati si nu se apleaca asupra caracterului care Îl va multumi pe Dumnezeu, vor esua în a obtine ceea ce-si doresc într-adevar: respect veritabil si credibilitate în societate. Chiar daca par a-si fi atins scopurile, ele ramân nefericite si nemultumite pentru ca sunt constiente ca realizarile acestea sunt temporare si superficiale.
Oamenii care se supun orbeste stereotipurilor societatii îsi justifica atitudinea si comportamentul prin varii motive. În primul rând, dau vina pe preceptele sociale actuale care împiedica femeile sa se debaraseze de tipul de caracter prescris pentru ele. Ele se tem ca societatea le va acuza, critica sau chiar exclude. Astfel, prefera sa se conformeze tipologiilor si idealurilor acceptate social decât sa riste posibile repercursiuni negative.
Alt motiv pentru care unele femei ezita sa se detaseze de modelul feminin promovat de societate îl reprezinta presiunile venite din partea oamenilor cu influenta si autoritate din jurul lor. Intimidate, ele îsi blocheaza tentativa de a renunta la trasaturile caracteriale vechi, desi sunt constiente de carentele pe care acestea le implica.
Dar motivul principal - pentru care aceste femei nu se pot elibera de tipul de caracter inadecvat mentionat anterior - consta în faptul ca nu stiu unde si cum sa identifice caracterul ideal care le va da curajul sa îi impuna societatii sa le accepte si dupa renuntarea la aceasta traditie. Cât timp le vor lipsi aceste cunostinte, ele vor continua sa caute false solutii. De exemplu, o gospodina considera ca va avea parte de o pozitie mai buna în societate, de mai mult respect si dragoste de la cei din jurul sau, daca va deveni o femeie de afaceri sau va îmbratisa orice alt tip de profesie. De asemenea, o femeie de afaceri considera ca va obtine aceleasi lucruri, daca va avansa pe treptele unei corporatii sau îsi va schimba serviciul cu unul mult mai bun si mai respectabil.
În realitate, toate aceste modalitati de gândire sunt deficitare. Exista un singur mod de viata, un singur caracter si o unica moralitate care le va conferi onoare si superioritate în ambele lumi: a trai conform Coranului care înzestreaza toti oamenii cu un caracter puternic, o moralitate înalta si îi ajuta sa câstige multumirea lui Dumnezeu, precum si dragostea oamenilor si respectul lor.
De aceea fiecare persoana nu trebuie sa adopte diferite personalitati „ideale“, ci, mai degraba, sa caute sa descopere adevarul. Dumnezeu a revelat trasaturile perfecte de caracter si cea mai buna personalitate pentru toti oamenii, împreuna cu cea mai usoara, simpla si perfecta modalitate de a le obtine. Dumnezeu spune:
„Însa acela care crede si savârseste bine va avea parte de cea mai frumoasa rasplata si lui îi vom da porunci usoare“ (Capitolul Al-Kehf: 88)

IMPORTANTA FEMEILOR

Unii oameni nu sunt constienti de importanta si de valoarea pe care Islamul o ofera femeilor. Femeile care nu cunosc aceasta realitate, precum si toti oamenii care au cunostinte coranice insuficiente, încearca sa îsi protejeze drepturile din interiorul propriei viziuni asupra lumii, viziune tributara logicii necredintei. Situatia sociala din jurul lumii evidentiaza aceasta realitate. De exemplu, multe femei continua sa fie expuse tratamentelor abuzive, violentei, somajului si au nevoie de cineva care sa aiba grija de ele dupa ce sotii lor ori au divortat, ori le-au abandonat, ori au murit.
„Ba nu! Cel care s-a supus lui Allah şi face bine, va avea răsplata sa de la Domnul lui! Ei nu au se teme şi nici nu vor fi mâhniţi!“
(Capitolul Al-Baqara: 112)
Aceste probleme nu vor fi rezolvate pâna când oamenii nu se vor întoarce la singura sursa reala care le poate oferi adevarul si solutiile definitive: Coranul. Nicio strategie bazata pe logica si valorile societatilor laice nu poate dura. Asa cum Dumnezeu a revelat:
„Si daca adevarul s-ar potrivi cu poftele lor, s-ar fi stricat cerurile si pamântul, precum si toti cei care se afla în ele. Însa Noi le-am adus pomenirea lor, dar ei de la pomenirea lor se întorc“ (Capitolul Al-Mu'minun: 71).
Când oamenii îsi construiesc viata bazându-se pe propriile lor reusite si greseli, rezultatul va fi întotdeauna dezastruos. Oricine este astfel destinat sa alunece pe panta degenerarii.
Data fiind perpetuarea valorilor bazate pe lipsa de credinta, în pofida constientizarii stilului de viata tulburat, persoanele necredincioase nu pot gasi o solutie permanenta la problemele lor. Astfel, ele risca sa întoarca spatele singurului drum care îi poate conduce spre prosperitate.
Unica solutie este Coranul, care ofera cea mai usoara, frumoasa si satisfacatoare modalitate de a trai. Singura cale care conduce spre dreptate este calea lui Dumnezeu, pentru ca numai El poate deschide calea bunatatii si prosperitatii. Dumnezeu a revelat ca onoarea si demnitatea le este conferita oamenilor prin Coran si toti cei care se supun valorilor lui si care se lasa calauziti pe aceasta cale dreapta vor avea parte de succes în tot ceea ce întreprind.
În Coran pot fi gasite toate solutiile adevarate si permanente la problemele femeilor. Islamul, care a fost revelat pentru salvarea umanitatii, valorizeaza în mod autentic femeile. Multe versete protejeaza femeile si drepturile lor, deoarece Coranul elimina falsele stereotipuri legate de femei si le ofera o pozitie respectabila în societate. Dumnezeu ne învata ca superioritatea unei persoane nu depinde de sexul acesteia, ci doar de frica si respectul fata de Dumnezeu, de credinta, caracterul bun, devotiunea si consacrarea întregii fiinte umane Lui.
Dumnezeu a revelat etapele pe care o femeie trebuie sa le urmeze pentru a-si asigura protectia si respectul în societate si pentru a se bucura de iubirea si demnitatea pe care o merita. Toate aceste masuri aduc beneficii femeilor si cauta sa previna vatamarea intereselor lor sau orice alta forma de asuprire si stres inutil.
În sectiunea urmatoare, vom discuta modul în care Coranul garanteaza drepturile femeilor astfel încât ele sa fie tratate conform valorii si demnitatii lor reale. Asa cum a revelat Dumnezeu, Islamul acorda valoare tuturor oamenilor si le confera onoare, demnitate si respect în ambele lumi.
Criteriul superioritatii autentice
Oamenii lipsiti de credinta, care apreciaza valori diferite de cele revelate în Coran, îsi traiesc viata conform normelor societatii lor, norme care sunt produsul propriilor lor ratiuni si, prin urmare, failibile. Într-un verset, Dumnezeu pune urmatoarea întrebare:
„Si, oare, voiesc ei judecata din vremea pagâniei? Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecator decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?“ (Capitolul Al-Ma'ida: 50).
Una dintre valorile construite pornind de la premisa necredintei constituie si criteriul de decelare a superioritatii unei persoane. Criteriul la care apeleaza cei lipsiti de credinta pentru a defini distinctia si superioritatea se fundamenteaza pe valori mundane, cum ar fi: averea, statutul, cariera, faima sau aspectul fizic. Daca ei însisi nu îndeplinesc aceste cerinte, atunci îi admira pe cei care au reusit si se complac în a se simti relativ lipsiti de valoare în comparatie cu acestia.
În consecinta, detaliile situatiilor cotidiene devin importante în clasificarea oamenilor. De exemplu, unii oameni considera vital sa traiasca într-o suburbie luxoasa, sa aiba cea mai noua si cea mai dorita masina, parinti cu cariere de succes si o profesie bine platita. Sau vor haine scumpe si de firma, rude bine pozitionate în societate, o diploma de la cea mai buna universitate si asa mai departe. Când îsi aleg prietenii, asociatii sau chiar potentialul partener, ei urmeaza acelasi criteriu.
În multe tari, oamenii pun mare accent pe culoarea pielii, limba vorbita sau nationalitate. De fapt, acelasi criteriu de superioritate este adoptat de toate societatile laice, cu unele diferente în functie de cultura, istorie si alti factori.
Rolul „adecvat“ prescris femeilor e fundamentat de aceleasi criterii gresite. Prin aplicarea traditiilor distorsionate ale societatii si a criteriilor autoconstruite, femeile continua sa fie tratate ca niste cetateni de rangul doi.
Pe de alta parte, Dumnezeu reveleaza ca cel mai bun si veritabil criteriu Îi apartine. Coranul subliniaza ca Dumnezeu judeca superioritatea unei persoane prin raportare la un singur criteriu - frica si respectul omului fata de El:
„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un barbat si o muiere si v-am facut pe voi popoare si triburi, pentru ca sa va cunoasteti. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoatestiutor [si] Binestiutor [`Alim, Khabir]“ (Capitolul Al-Hujurat: 13)
„O, fii ai lui Adam! Noi v-am dat voua straie care sa va acopere goliciunile, ca si podoabe. Dar vesmântul smereniei, acesta este cel mai bun! Acesta este [unul] dintre semnele lui Alalh; poate ca ei îsi vor aminti!“ (Capitolul Al-'A'raf: 26).
În alt verset, Dumnezeu a revelat ca frica si respectul constituie calitati care vor aduce oamenilor cel mai mare beneficiu posibil: „Si binele pe care îl faceti Allah îl stie. Luati cu voi provizie, dar cea mai buna provizie este evlavia! Si sa fiti cu frica de Mine, voi cei care aveti minte!“ (Capitolul Al-Baqara: 197). Oamenii nu trebuie sa se zbata pentru a acumula bogatii si proprietati, pentru faima sau statut, ci, mai degraba, sa se straduiasca sa-si adânceasca frica si respectul fata de Dumnezeu, singura calitate care îi va face superiori si respectati în ambele lumi.
Dumnezeu a sfatuit oamenii sa nu caute bogatia, care a devenit o masura a superioritatii printre oameni, ci sa se roage pentru a atrage bunavointa lui Dumnezeu asupra lor:
„Nu râvniti la ceea ce Allah a daruit [cu harul Sau] unora dintre voi mai mult decât altora. Barbatii vor avea parte de ceea ce au agonisit si femeile vor avea parte de ceea ce au agonisit. Deci rugati-va lui Allah pentru harul Sau, caci Allah pe toate le stie.“ (Capitolul An-Nisa': 32).
Astfel, cei care evalueaza superioritatea unei persoane în functie de sex, putere fizica sau orice alta valoare construita pe lipsa de credinta fac o mare greseala. Dupa cum spune Dumnezeu în Coran: „Aceia care au facut milostenie si acelea care au facut milostenie I-au dat lui Allah un împrumut minunat, care li se va întoarce lor înmultit, si vor avea ei parte de rasplata generoasa“ (Capitolul Al-Hadid: 18). Acest verset reaminteste oamenilor - barbati si femei - ca, numai traind conform moralei revelate în Coran, vor fi rasplatiti cu adevarat.
Barbatii si femeile sunt egali
Indubitabil, fiecare societate cunoaste toate discutiile traditionale referitoare la rolul ideal si statutul femeilor în societate. Statutul lor social si importanta în familie, daca ar trebui sau nu sa lucreze, si alte aspecte sociale au constituit subiectul unor discutii neîntrerupte. Pentru musulmani, egalitatea dintre barbat si femeie a fost declarata si explicata în Coran. Faptul ca barbatii si femeile au constructie fizica diferita, iar femeile, în general, sunt mai slabe decât barbatii este complet irelevant si nu poate constitui un argument pentru diminuarea valorii femeilor.
Ceea ce conteaza cu adevarat în moralitatea islamica nu este daca o persoana este de sex feminin sau masculin, ci daca el sau ea este un / o credincios / credincioasa caruia / careia îi este teama si are respect fata de Dumnezeu. Fiecare credincios trebuie sa se straduiasca sa traiasca conform moralitatii expuse în Coran, rezultatele acestui efort constituind ceea ce Dumnezeu pretuieste si conteaza în Viata de Apoi. Dumnezeu a revelat calitatile pe care toti musulmanii, barbati sau femei, trebuie sa le aiba:
„Dreptcredinciosii si dreptcredincioasele îsi sunt aliati unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngaduit, plinesc Rugaciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] si se supun lui Allah si Trimisului Sau. Cu acestia Allah va fi îndurator, caci Allah este Puternic si Întelept [`Aziz, Hakim]“ (Capitolul At-Tewba: 71).
Asa cum a revelat Dumnezeu, toti musulmanii, indiferent de sex, au aceleasi responsabilitati: a-L venera pe Dumnezeu, a trai conform moralitatii coranice, a porunci binele si a împiedica raul, a respecta si a aprofunda toate regulile si sfaturile Coranului. Dumnezeu le-a promis tuturor celor care au grija sa respecte limitele pe care El le-a stabilit pentru umanitate ca le va oferi capacitatea de a distinge între bine si rau:
„O, voi, cei care credeti! Daca sunteti cu frica de Allah, atunci El va va da voua un Îndreptar si va va sterge voua faptele rele si va va ierta, caci Allah este datator de har nemarginit.“ (Capitolul Al-'Anfal: 29).
Sexul unei persoane nu are nicio legatura cu intensitatea credintei pentru ca Dumnezeu, ca rasplata pentru credinta si devotiunea supusilor Sai, a oferit tuturor un intelect capabil de a-i conduce pe calea cea dreapta, de a lua decizii optime si de a gasi solutiile adecvate. De aceea intelectul nu are nicio relevanta raportat la sexul persoanei, ci doar la devotiunea, adorarea, frica si respectul fata de Dumnezeu.
Orice barbat sau femeie, care actioneaza bazându-se pe intelectul sustinut de credinta, poate atinge succesul în multe domenii. Reusita depinde de vointa, motivatia si perseverenta respectivilor. Credinciosii niciodata nu se culca pe laurii victoriei, deoarece straduinta permanenta de a fi mai inteligent, talentat, responsabil si virtuos, precum si efortul continuu de a-ti perfectiona caracterul fac parte din moralitatea Islamului. Dumnezeu a revelat ca în rugaciunea credinciosilor este inclusa daruirea cu un caracter care poate constitui un model pentru cei din jur: „Si aceia care zic:
«Doamne, da-ne noua de la soatele noastre si de la vlastarele noastre mângâiere pentru ochi si fa din noi calauza pentru cei evlaviosi!»“ (Capitolul Al-Furqan: 74).
O femeie musulmana care se va angrena total în tot ceea ce face si care se va stradui sa-si dezvolte un caracter si o moralitate exemplara va excela în societate, îsi va îndeplini responsabilitatile cu competenta, va lua decizia cea mai potrivita, va gasi cea mai buna solutie si va actiona în modul cel mai adecvat.
Asa cum a fost explicat anterior, Islamul afirma ca barbatii si femeile sunt pe deplin egali. Pentru ambii, totul depinde de capacitatea lor de a depasi asteptarile proiectate asupra lor, activându-si integral toate potentele caracteriale si de personalitate si îndeplinindu-si responsabilitatile. Din acest motiv, femeile credincioase nu se straduiesc sa devina egale cu barbatii, ci doar se implica total în a face bine, efort care, conform Coranului, Îl multumeste pe Dumnezeu. Atât femeile, cât si barbatii se întrec în a fi persoana cea mai iubita de Dumnezeu, în a-L multumi si a fi cât mai aproape de El. Dumnezeu a revelat ca aceasta straduinta determina superioritatea musulmanilor asupra celorlalti, atât în aceasta viata, cât si în Lumea de Apoi:
„Aceia se grabesc catre faptele bune si ei se întrec în ele“ (Capitolul Al-Mu'minun: 61)
„Apoi, Noi am dat spre mostenire Cartea acelora pe care i-am ales dintre robii Nostri. Printre ei sunt unii nedrepti cu ei însisi, printre ei sunt altii care tin masura si printre ei sunt altii care îi întrec cu faptele lor bune [pe toti ceilalti], cu voia lui Allah. Aceasta este marea îndurare“ (Capitolul Fatir: 32).
Egalitatea dintre femei si barbati este de asemenea evidenta prin faptul ca Dumnezeu le-a oferit drepturi egale în aceasta lume:
„Noi am facut ceea ce se afla pe pamânt podoaba pentru el, pentru a-i încerca [pe oameni si a sti] care dintre ei savârsesc cele mai bune fapte“ (Capitolul Al-Kahf: 7)
„Fiecare suflet trebuie sa guste moartea. Noi va încercam cu raul si cu binele, în chip de ispita, si la Noi va veti întoarce.“ (Capitolul Al-'Anbiya': 35)
În versetele de mai sus, Dumnezeu a revelat ca El testeaza barbatii si femeile pentru a arata care este mai bun. În alt verset, El spune ca va testa barbatii si femeile prin diferite încercari, pâna în ziua când vor muri, iar cei ce se vor dovedi rabdatori vor fi rasplatiti cu Îndurarea Lui:
„Va vom încerca cu putina spaima, foamete, lipsire de bunuri, de suflete si de roade, dar binevesteste celor rabdatori“ (Capitolul Al-Baqara: 155)
Dumnezeu daruieste fiecarei femei si fiecarui barbat un numar fix de ani, le ofera ambilor responsabilitatea alegerilor lor, capacitatea de discriminare dintre bine si rau, instincte si pe Seitan drept inamic „învederat“. Oricine demonstreaza putere de caracter si se straduieste înspre bine, aici, pe Pamânt, va primi cea mai buna rasplata de la Dumnezeu în ambele lumi: „Domnul lor le-a raspuns:
«Eu nu las sa se piarda nicio fapta plinita de vreunul dintre voi, barbat sau muiere, deopotriva unul cu altul! Iar pe cei care au pribegit, care au fost alungati din caminele lor, care au fost prigoniti pe calea Mea, care au luptat si au fost omorâti, voi sa-i ispasesc de faptele lor rele si sa-i fac sa intre în Gradini pe sub care curg pâraie, drept rasplata din partea lui Allah». La Allah se afla buna rasplata!“ (Capitolul 'Al-'Imran: 195)
De asemenea, El reaminteste barbatilor si femeilor ca nimeni nu va fi nedreptatit în ceea ce priveste rasplatile pe care le vor primi pe Pamânt si în Viata de Apoi: „Pe cel ce face o fapta buna – barbat ori muiere – si este credincios îl vom darui Noi cu o viata buna. Si Noi îi vom rasplati pe ei dupa [faptele] cele mai bune pe care le-au savârsit“ (Capitolul An-Nahl: 97)
Coranul se adreseaza barbatilor si femeilor în aceeasi maniera
La o analiza generala a Coranului, observam ca Dumnezeu se adreseaza în aceeasi maniera barbatilor si femeilor. Astfel, avem un alt indiciu ca în fata lui Dumnezeu conteaza numai credinta adevarata, din adâncul inimii, si nu vârsta sau sexul unei persoane. În aceasta privinta, Coranul se adreseaza barbatilor si femeilor deopotriva si le reaminteste ca au aceleasi responsabilitati. Exista multe asemenea versete, printre care: „Oricine face fapte bune, barbat sau femeie – credincios fiind - aceia vor intra în Rai si nu vor fi nedreptatiti nici cât un punct“ (Capitolul An-Nisa': 124). Alt verset în care Dumnezeu se adreseaza barbatilor si femeilor deopotriva: „Cel care savârseste o fapta rea nu va fi rasplatit decât cu una asemanatoare cu ea, iar cel care savârseste o fapta buna - fie el barbat sau muiere - si este credincios, acela va intra în Rai, unde va primi cele de trebuinta, fara socoteala“ (Capitolul Ghafir: 40).
Când sunt revelate aspecte legate de necredinciosi, fie ei barbati sau femei, Dumnezeu de asemenea li se adreseaza în aceeasi maniera. El a revelat ca necredinciosii si ipocritii ambelor sexe vor fi tratati la fel. De exemplu:
„Barbatii fatarnici si muierile fatarnice sunt ei unul la fel ca altul. Ei poruncesc ceea ce este oprit si opresc de la ceea ce este potrivit si-si strâng ei mâinile. L-au uitat pe Allah si i-a uitat si El pe ei. Fatarnicii sunt nelegiuiti.“ (Capitolul At-Tewb: 67)
„Allah a fagaduit barbatilor fatarnici si muierilor fatarnice, precum si necredinciosilor, focul Gheenei si vesnic vor salaslui în el! Aceasta le este de ajuns! I-a blestemat Allah si vor avea ei parte de pedeapsa vesnica“ (Capitolul At-Tawba: 68)
„[Este astfel] pentru ca Allah sa-i osândeasca pe fatarnici si pe fatarnice, pe politeisti si pe politeiste. Însa Allah primeste cainta dreptcredinciosilor si dreptcredincioaselor. Allah este Iertator, Îndurator [Ghafur, Rahim].“ (Capitolul Al-'Ahzab: 73)
„Si pentru ca sa-i chinuiasca pe cei fatarnici si pe cele fatarnice, pe politeisti si pe politeiste, care nutresc gând rau despre Allah. Asupra lor se va abate cercul raului. Allah s-a mâniat împotriva lor, i-a blestemat si le-a pregatit lor Gheena. Si ce soarta rea!“ (Capitolul Al-Fath: 6).
Din aceste versete se întelege clar ca barbatii si femeile sunt egali atât în ce priveste încercarile lor de pe Pamânt, cât si în rasplata pe care o vor primi în Viata de Apoi.
Valoarea mamelor
Moralitatea islamica infuzeaza întreaga viata sociala si personala a oamenilor si îi îndruma cum sa traiasca în modul cel mai mai usor, cel mai multumitor si frumos cu putinta. Normele morale coranice prescriu dreptatea, toleranta, compasiunea si ajutorul pentru toti oamenii, indiferent de sex, vârsta si statut economic. Musulmanilor li se cere sa respecte aceste norme morale, cât mai strict posibil, fata de orice persoane si în orice situatie. Credinciosii se conformeaza acestor caracteristici morale superioare pentru ca Dumnezeu le cere acest lucru. În consecinta, statutul social al unei persoane, vârsta, sexul si alte asemenea caracteristici sunt irelevante pentru El.
În Coran se afirma - în mod repetat - importanta tratarii cu respect a femeilor si, în special, a mamelor. Parintii fac tot posibilul sa le ofere copiilor lor o buna educatie, sa le formeze un caracter adecvat si un comportament islamic. Având în vedere ca ei fac multe sacrificii, financiare si de alta natura, timp de multi ani, copiii sunt obligati sa le rasplateasca eforturile si sprijinul lor altruist cu solicitudine si respect. Dumnezeu a revelat aceasta responsabilitate:
„L-am îndemnat pe om sa se poarte cu parintii sai frumos“ (Capitolul Al- 'Ankabut: 8)
„Noi i-am poruncit omului sa le arate bunatate parintilor sai...“ (Capitolul Al-'Ahqaf: 15)
„Spune: «Veniti sa va citesc ceea ce Domnul vostru v-a oprit [cu adevarat]! Sa nu-I asociati Lui nimic; sa fiti buni cu parintii; sa nu-i omorâti pe copiii vostri de teama saraciei, caci Noi va vom da cele de trai atât voua, cât si lor; nu va apropiati de cele rusinoase, nici cele care se vad, nici cele care sunt ascunse; nu ucideti sufletul pe care l-a oprit Allah, decât pe drept!» Acestea vi le-a poruncit [Allah]; poate ca voi veti pricepe!“ (Capitolul Al-'An'am: 151)
Coranul recomanda ca o persoana sa se poarte bine cu parintii si sa evite aroganta si mândria:
„Adorati-L pe Allah si nu-l asociati Lui nimic! Purtati-va bine cu parintii, cu rudele, cu orfanii, cu sarmanii, cu vecinul apropiat si cu vecinul strain, cu tovarasul de alaturi, cu calatorul de pe drum si cu cei stapâniti de mâinile voastre drepte, caci Allah nu-i iubeste pe cel trufas si pe cel laudaros!“ (Capitolul An-Nisa': 36)
Evident, Dumnezeu sfatuieste oamenii sa fie întotdeauna toleranti, întelegatori, plini de compasiune si respectuosi fata de parintii lor. De asemenea, El ne reaminteste de dificultatile pe care mamele le-au întâmpinat la nastere si în timp ce si-au crescut copiii. De exemplu:
„Noi l-am povatuit pe om [sa faca bine] parintilor sai, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slabiciune dupa slabiciune, iar întarcarea lui a fost dupa doi ani, [asadar]: «Adu multumire Mie si parintilor tai, caci la Mine este întoarcerea!»“ (Capitolul Luqman: 14)
„Noi i-am poruncit omului sa le arate bunatate parintilor sai. Mama sa l-a purtat cu dureri si l-a nascut cu dureri. Purtarea lui si [pâna la] întarcarea lui sunt treizeci de luni. Iar când ajunge în plina putere si împlineste patruzeci de ani, zice el: «Doamne, ajuta-ma pe mine ca sa-Ti aduc multumire pentru binefacerea Ta, cu care Te-ai îndurat de mine si de parintii mei, si sa împlinesc o fapta buna care sa-Ti placa! Si fa ca urmasii mei sa fie oameni buni [evlaviosi]! Eu ma întorc la Tine, caindu-ma, si eu sunt dintre cei supusi!»“ (Capitolul Al-'Ahqaf: 15)
Pentru a da nastere, fiecare mama sufera timp de mai multe luni si manifesta o dragoste intensa. Asa cum Dumnezeu a revelat, acesta este un proces foarte dureros pentru ea. Dupa aceasta perioada, ea începe sa hraneasca si sa creasca copilul cu o dragoste devotata si altruista. Dumnezeu le reaminteste oamenilor aceasta realitate si scoate în evidenta faptul ca mamele sunt fiinte foarte speciale. În plus, El sfatuieste oamenii sa nu uite de altruismul si devotamentul parintilor lor si sa îi trateze la fel de bine atunci când ei ajung la vârsta batrânetii si devin dependenti:
„Si Domnul tau a orânduit sa nu-L adorati decât pe El si sa va purtati frumos cu parintii vostri, iar daca batrânetile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lânga tine, nu le ziceti lor «Of!» si nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. Si din îndurare coboara pentru ei aripa smereniei si îndurarii si spune:
«Doamne, fii îndurator cu ei, caci ei m-au crescut [când am fost] mic!»“ (Capitolul Al-'Isra': 23-24).
Se stie ca vârsta înaintata aduce cu sine diminuarea puterii fizice, a dinamismului, sanatatii si energiei. Oamenii în vârsta devin dependenti de grija, protectia si ajutorul altor oameni. Capacitatea lor mentala scade si unii risca sa-si piarda memoria. Musulmanii, conform Coranului, trebuie sa îsi trateze parintii vârstnici cu compasiune, toleranta, întelegere si grija.
În versetele citate mai sus, Dumnezeu a revelat cum trebuie sa se comporte musulmanii cu parintii lor. El interzice musulmanilor si cel mai mic semn de lipsa de respect si le porunceste sa vorbeasca frumos si sa se poarte blând cu ei pentru a nu le da niciun motiv de suparare. În consecinta, musulmanii sunt foarte întelegatori, grijulii si atenti cu parintii lor vârstnici. Ei fac tot posibilul pentru a le asigura parintilor tot confortul si continua sa îi iubeasca si sa îi respecte. Având în vedere dificultatile si nemultumirile asociate vârstei înaintate, musulmanii încearca sa le asigure parintilor lor cele necesare înainte de a fi rugati. Indiferent de circumstante, ei sunt întotdeauna politicosi si darnici, împlinindu-le nu doar nevoile spirituale si psihologice, dar si, în masura posibilitatilor, toate necesitatile materiale si financiare. Dumnezeu a revelat ca parintii au dreptul la asistenta financiara din partea copiilor lor: „Te întreaba ce sa cheltuiasca. Spune-le:
«Ceea ce cheltuiti voi din bunuri trebuie sa fie pentru parinti, pentru rude, pentru orfani, sarmani si drumeti [nevoiasi]. Si orice bine pe care îl faceti Allah îl cunoaste»“ (Capitolul Al-Baqara: 215)
Comportamentul exemplar al Profetului Iosif (Pacea lui Allah fie asupra sa!) fata de parintii sai reprezinta un model perfect pentru toti oamenii. Acceptând numirea sa de catre rege ca trezorier al Egiptului, el si-a gazduit parintii în cel mai respectabil mod, iar apoi si-a exprimat recunostinta si devotamentul fata de ei asezându-i pe tron. Dumnezeu a revelat comportamentul lui Iosif: „Si când au intrat la Iosif, i-a primit el pe parintii sai si a zis: «Intrati în Egipt – cu voia lui Allah – în siguranta!» Si el i-a ridicat pe parintii sai pe tron si au cazut [cu totii] dinaintea lui, prosternându-se, iar el a zis:
«O, tata! Acesta este tâlcul vedeniei mele de odinioara. Domnul meu a facut-o sa fie adevar si a fost bun cu mine, caci m-a scos din temnita, iar pe voi v-a adus din pustietate, dupa ce Seitan a iscat pizma între mine si fratii mei. Domnul meu este binevoitor cu eeea ce voieste. El este Cel Atoatestiutor si Întelept [Al-`Alim, Al-Hakim]!»“ (Capitolul Yusuf: 99-100).
Coranul reveleaza ca dreptcredinciosii se roaga pentru parintii lor si pentru iertarea si Îndurarea lui Dumnezeu asupra lor. În unele versete observam ca si alti profeti s-au rugat în mod similar. Dumnezeu a revelat ca Profetul Noe s-a rugat pentru parintii sai: „Doamne! Iarta-ma pe mine si pe parintii mei si pe cel care intra în casa mea cu credinta, ca si pe dreptcredinciosi si pe dreptcredincioase, si nu le spori nelegiuitilor decât pierderea!“ (Capitolul Nuh: 28).
Întelegem din Coran ca sistemul moral islamic atribuie parintilor o valoare foarte mare. Dumnezeu reveleaza clar ca asemenea trasaturi de caracter sunt importante pentru toti musulmanii, atât când sunt tineri, cât si la batrânete.
Cu toate acestea, în anumite cazuri, credinciosilor li se cere sa nu îsi asculte parintii. De exemplu:
„Dar daca se straduiesc pentru ca tu sa-Mi faci ca asociat altceva, despre care tu nu ai cunostinta, atunci nu te supune lor! Ramâi împreuna cu ei în aceasta lume, cu dreptate, dar urmeaza calea acelora care se întorc catre Mine, caci apoi la Mine este întoarcerea si Eu va voi vesti ceea ce ati facut!“ (Capitolul Luqman: 15).
Prin acest verset, Dumnezeu sfatuieste musulmanii sa nu îsi asculte parintii daca acestia se razvratesc împotriva Lui si îsi încurajeaza copiii sa faca acelasi lucru. Totusi, conform moralitatii islamice, nicio persoana nu trebuie sa demonstreze lipsa de respect fata de parinti, ci sa le onoreze dorintele lor si sa afiseze un comportament exemplar.
Femeile în viata maritala
Relatiile bazate pe valori lumesti pot degenera în josnicie, asa cum se întâmpla adesea în casatorie. Când dragostea si respectul oamenilor se bazeaza pe aceste valori, ei îsi pot pierde sentimentele rapid, atunci când circumstantele se schimba. Aceasta se întâmpla, aproape inevitabil, atunci când dragostea, respectul si loialitatea depind de frumusetea, averea, pozitia sau statutul unei persoane; când aceste caracteristici temporare si superficiale dispar, la fel dispare si dragostea. O persoana care se calauzeste dupa un asemenea criteriu nu va gasi niciun motiv sa-si mai iubeasca si sa-si onoreze sotia / sotul, când ceea ce determina aceste valori dispare.
Credinta, frica, respectul fata de Dumnezeu si decenta caracterului sunt cele care fac sa dureze dragostea, respectul si loialitatea. O persoana care îsi iubeste sotul / sotia pentru credinta si caracterul sau, va fi respectuoasa, fidela si modesta în viata maritala. Pierderea tineretii, sanatatii, frumusetii sau a averii si a statutului social nu va afecta dragostea si respectul dintre soti. Musulmanii nu vor provoca necazuri sau nemultumiri celeilalte persoane datorita credintei lor ferme, fricii si respectului fata de Dumnezeu, indiferent de circumstante. Credinciosii vor fi întotdeauna blânzi si întelegatori, drepti si toleranti, întrucât aceasta reprezinta una dintre responsabilitatile lor date de Dumnezeu.
Atât de intima este relatia de casatorie, încât Coranul afirma despre soti: „Ele va sunt vesmânt voua, iar voi le sunteti vesmânt lor“ (Capitolul Al-Baqara: 187). În acest verset, Dumnezeu le reaminteste oamenilor ca sotii au responsabilitati egale. Cuvântul „vesmânt“ se refera la responsabilitatea apararii si protejarii reciproce si sugereaza ca femeile si barbatii au calitati complementare.
Alt verset sustine importanta dragostei si a compasiunii în casatorie: „Si printre semnele Lui [este acela] ca El v-a creat din voi însiva soate, pentru ca voi sa traiti în liniste împreuna cu ele. Si El a pus între voi dragoste si îndurare si întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.“ (Capitolul Ar-Rum: 21). Credinciosii îsi trateaza sotiile ca si cum ar fi niste daruri nepretuite încredintate de Dumnezeu lor si recunosc valoarea intrinseca a partenerei de viata. Musulmanii arata afectiune si întelegere atunci când partenerul greseste sau îi dezamageste sub un anumit aspect, stiind ca doar comportamentul islamic îi va ajuta sa treaca peste dificultati si sa îsi rezolve problemele. Drept rezultat, casatoria ajuta ambii soti sa se bucure, în multumire si pace.
Prin afirmatia „v-ati bucurat împreuna“ (Capitolul An-Nisa': 21), Dumnezeu sustine apropierea si intimitatea vietii în cuplu. Secretul acestei apropieri, intimitati si valorizari reciproce îl constituie intentia lor de a crea o uniune eterna care va dura si în Viata de Apoi. Adevarata fidelitate si dragoste necesita o astfel de atitudine. De vreme ce dragostea lor nu este nici egoista, nici temporara, ei îsi sunt în totalitate fideli, apropiati, cinstiti si ramân sinceri unul fata de celalalt.
„Si Allah a dat-o drept pilda pentru aceia care cred pe muierea lui Faraon, care a zis: «Doamne, dureaza-mi mie o casa lânga Tine în Rai si mântuieste-ma pe mine de Faraon si de fapta sa si mântuieste-ma pe mine de neamul de nelegiuiti!»“
(Capitolul At-Tahrim: 11) 
Dupa cum am vazut, normele morale coranice fundamenteaza o relatie maritala bazata pe apropiere, relatie în care ambii parteneri manifesta frica si respect fata de Dumnezeu si se conformeaza prescriptiilor islamice. Într-o asemenea relatie, fidelitatea, credinta, dragostea, sinceritatea, toleranta si modestia fiecarei persoane împlinesc si sustin partenerul. Casatoria unor oameni privati de calitatile mentionate mai sus nu poate rezista.
Din aceste motive, Islamul considera casatoria drept o alinare si o multumire pentru femei; dragostea, respectul, fidelitatea si credinta se manifesta plenar în cadrul casniciei. Femeia este întotdeauna respectata, valorizata si onorata. Absenta oricarui fel de minciuna, a mândriei, a complexelor de superioritate îi permite femeii sa-si gaseasca pacea si multumirea.
Profetul nostru reprezinta un exemplu perfect în aceasta privinta. Dumnezeu face referire la acest aspect în versetul urmator: „Ati avut voi în Trimisul lui Allah o pilda frumoasa, pentru cel care nadajduieste în Allah si în Ziua de Apoi si Îl pomeneste pe Allah mereu“ (Capitolul Al-'Ahzab: 21).
Profetul Muhammed a afirmat adesea importanta si valoarea femeilor musulmane: „Lumea nu este altceva decât o rezerva de hrana si cea mai buna rezerva de hrana a lumii este femeia cuvioasa si credincioasa.“ (16)
În alt hadis se spune: „Credinciosii cu cea mai minunata credinta sunt cei care au dispozitia cea mai buna, iar cei mai buni dintre noi sunt cei care arata bunatate fata de nevestele lor.“ (17)
Comportamentul lui impecabil constituie un model pentru toti musulmanii. Un alt hadis evidentiaza importanta comportamentului frumos si blând fata de femei: „Cel mai bun dintre voi este cel care se comporta cel mai bine cu sotiile lui si eu sunt cel mai bun dintre voi fata de sotiile mele“. (18)
Valoarea femeilor a fost subliniata tuturor într-un alt hadis: „Purtati-va bine cu femeile.“ (19) Profetul nostru s-a purtat întotdeauna frumos, cu blândete si cu întelegere fata de sotiile lui. Aisa a spus: „Niciodata nu am vazut un om care sa fie mai întelegator cu membrii familiei sale decât Muhammed (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).“ (20)
 
Protectia femeilor
În versetul „Noi pogorâm prin Coran ceea ce este tamaduire si îndurare pentru dreptcredinciosi“ (Capitolul Al-'Isra': 82), Dumnezeu ne-a asigurat ca moralitatea islamica va calauzi întotdeauna oamenii spre bine, versetele Coranului fiind expresia Îndurarii lui Dumnezeu fata de umanitate. Aceste versete, revelate pentru a crea multumire si dreptate printre oameni, garanteaza drepturile femeilor atât pe plan social, cât si familial. Iar versetul: „Noi sa venim cu Adevarul si cu o tâlcuire mai frumoasa“ (Capitolul Al-Furqan: 33) demonstreaza ca în Coran se regasesc toate cunostintele necesare pentru infuzarea fiecarui aspect al vietii cu valoare, dragoste si respect.
De asemenea, Coranul reprezinta o îndurare, alinare si un dar extraordinar al lui Dumnezeu pentru femei. Când oamenii se vor comporta conform moralitatii Coranului, toate disputele referitoare la locul si rolul femeilor în societate cu siguranta se vor sfârsi.
Vom explora acum unele dintre versetele care protejeaza drepturile sociale ale femeilor si reveleaza importanta si valoarea sistemului moral islamic.
Drepturile femeii în caz de divort
Credinta profunda, frica si respectul credinciosilor fata de Dumnezeu îi determina sa se supuna propriei constiinte si valorilor Coranului în fiecare moment. Dar persoanele lipsite de credinta se lasa calauzite doar de instincte si de Seitan; ele cauta doar sa îsi satisfaca propriul interes, în loc sa adopte un comportament corect si blând. Acest scenariu este adesea întâlnit atunci când relatiile se sfârsesc, de exemplu - în cazul casatoriilor bazate pe interes financiar.
Pentru acesti oameni, divortul înseamna sfârsitul tuturor legaturilor bazate pe un interes comun; atunci când aceste interese nu mai exista, nu mai exista niciun motiv pentru ca ei sa-si aprecieze sau sa-si respecte partenerul. În consecinta, sunt incapabili sa mai faca ceva bun pentru acea persoana si încearca doar sa îsi protejeze propriile interese, ignorând situatia fostului partener.
Credinciosii manifesta un comportament total diferit în asemenea circumstante, pentru ca singurul lor scop în viata este de a-L multumi pe Dumnezeu. Deplin constienti ca a da curs capriciilor si intereselor propriului ego Îl nemultumeste pe Dumnezeu, ei se conformeaza normelor morale islamice si propriei constiinte. De aceea, chiar în caz de divort, ei se comporta cu partenerul cu dreptate si bunatate.
Dumnezeu porunceste barbatilor sa divorteze de sotiile lor în cel mai bun mod posibil: „Iar daca divortati de femei si ele aproape împlinesc timpul lor, atunci luati-le înapoi cu bunatate ori dati-le drumul cu bunatate“ (Capitolul Al-Baqara: 231).
Cautând numai multumirea lui Dumnezeu, ei se poarta cu fostele sotii cu toleranta, compasiune, politete, respect si atentie si astfel îsi pastreaza comportamentul iubitor si respectuos unul fata de celalalt. Dumnezeu a revelat comportamentul corect al barbatilor credinciosi în asemenea circumstante:
„O, voi cei care credeti! Daca va casatoriti cu dreptcredincioase si apoi divortati de ele, înainte sa le fi atins, voi nu le puteti impune o perioada de asteptare. Dati-le lor lucruri de care sa se bucure si lasati-le pe ele libere, dupa cuviinta!“ (Capitolul Al-'Ahzab: 49).
Garantarea securitatii financiare a femeii divortate
Dumnezeu ne-a revelat ca un musulman devotat trebuie sa îi garanteze fostei sale sotii securitatea financiara si bunastarea în viitor:
„Celor divortate sa fie daruite dupa cuviinta. Aceasta este o obligatie pentru cei care au frica [de Allah]“ (Capitolul Al-Baqara: 241).
Când stabileste aceasta suma, un musulman trebuie sa actioneze în virtutea legii morale si sa ia în considerare nevoile si statutul social al fostei sale sotii. În Coran se spune:
„… daruiti-le lor - cel înstarit dupa putinta sa, iar cel sarac dupa putinta sa - anumite bunuri, de care ele sa se bucure, dupa cuviinta! Aceasta este o datorie pentru binefacator.“ (Capitolul Al-Baqara: 236);
„Cel care este înstarit sa cheltuiasca dupa averea sa, iar cel a carui înzestrare este masurata, sa cheltuiasca din ceea ce i-a dat Allah. Allah nu sileste pe nimeni decât dupa cum El i-a dat. Si Allah va face sa vina dupa strâmtoare belsug“ (Capitolul At-Talaq: 7).
„Averea şi copiii sunt podoaba vieţii celei lumeşti, însă [lucrurile] care rămân sunt faptele bune ce vor avea la Domnul tău mai bună răsplată şi mai dătătoare de nădejde vor fi ele.“
(Capitolul Al-Kahf: 46)
Cu alte cuvinte, toti musulmanii, fara exceptie, sunt responsabili prin voia lui Dumnezeu sa le plateasca fostelor sotii o alocatie adecvata conform mijloacelor lor materiale. Unii necredinciosi considera ca plata alocatiei catre fostele sotii reprezinta o risipa, întrucât nici nu cred în Viata de Apoi, nici nu cauta sa Îl multumeasca pe Dumnezeu. Din moment ce ei urmaresc doar sa-si protejeze interesele, considera inutil sa se poarte altruist fata de persoane de care s-au înstrainat si de la care nu asteapta niciun beneficiu. Din acest motiv, ei încearca sa fuga de responsabilitate, complet sau macar partial. Pe de alta parte, barbatii credinciosi, dupa cum este mentionat mai sus, continua sa se poarte bine cu fostele sotii si încearca, atât cât le sta în putere, sa le satisfaca nevoile financiare.
Credinciosii înteleg ca nu neaparat ceea ce fac, ci, mai degraba, adevarata lor intentie este ceea ce va atrage multumirea lui Dumnezeu. Acest adevar este explicat în urmatorul verset: „Nu vor ajunge la Allah carnea si sângele lor, ci va ajunge la El evlavia voastra“ (Capitolul Al-Hajj: 37). Un om credincios îsi îndeplineste de bunavoie îndatoririle fata de fosta sotie. Totusi, daca ea nu vrea sa primeasca ce i se cuvine si renunta la acest drept, fostul sot nu poate fi tras la raspundere: „Si oferiti-le femeilor zestrea de buna-voie, iar daca ele se lipsesc - nesilite - de ceva, atunci voi cheltuiti-o dupa cum doriti, cu placere!“ (Capitolul An-Nisa’: 4).
„El este Binestiutor al celor dinlauntrul piepturilor“
(Capitolul As-Sura: 24) 
 
Dreptul la proprietate al fostelor sotii
Coranul protejeaza interesele femeilor, fostele sotii având dreptul de a pastra ceea ce sotul le-a daruit în timpul casatoriei: „Daca doriti sa schimbati o sotie cu alta sotie [prin divort] si i-ati dat uneia dintre ele un quintal, nu luati nimic din el înapoi. Oare [voiti voi sa-l] luati înapoi cu clevetire si cu pacat înveterat?! Cum sa luati înapoi dupa ce v-ati bucurat împreuna si ele au primit de la voi legamânt sfânt?“ (Capitolul An-Nisa': 20-21).
Dumnezeu le reaminteste oamenilor ca barbatii credinciosi trebuie sa respecte conditiile contractului de casatorie. O prevedere contractuala se refera la faptul ca, indiferent de suma de bani sau proprietatile pe care o femeie le primeste de la sotul ei în timpul casatoriei, el nu are niciun drept sa le ia înapoi dupa divort. Barbatii credinciosi cunosc acest adevar si astfel fac tot posibilul pentru a se supune poruncii:
„Si nu va este îngaduit sa luati înapoi nimic din ceea ce le-ati daruit [sotiilor], doar daca se tem amândoua partile ca nu vor fi în stare sa împlineasca poruncile lui Allah. Iar daca va temeti ca nu veti putea împlini poruncile lui Allah, atunci nu este niciun pacat ca ea sa se rascumpere cu ceva. Acestea sunt poruncile lui Allah si nu le încalcati. Aceia care încalca poruncile lui Allah sunt nelegiuiti!“ (Capitolul Al-Baqara: 229).
Sistemul moral islamic acorda o valoare remarcabila femeilor si încearca sa le fereasca de suferinte, dificultati si greutati. Asadar musulmanii trebuie sa pazeasca drepturile femeilor si sa fie cât se poate de atenti cu ele.
Asigurarea unei locuinte femeii divortate
Când se refera la gazduirea femeilor divortate, Dumnezeu spune: „Lasati-le sa locuiasca acolo unde locuiti voi, dupa mijloacele voastre, si nu le faceti nicio dauna, ca sa le faceti sa traiasca strâmtorate! Iar daca ele sunt îngreunate, atunci îngrijiti de ele pâna nasc si daca alapteaza [copiii nascuti] de la voi, atunci dati-le lor simbria lor si sfatuiti-va între voi [în aceasta privinta], asa dupa cum se cuvine! Iar daca aflati voi greutati, atunci îl va alapta pe el alta.“ (Capitolul At-Talaq: 6). Barbatilor credinciosi li se cere sa aiba grija de toate nevoile fostelor sotii, materiale sau de alta natura, astfel încât ele sa nu întâmpine greutati. În primul rând, fosta sotie trebuie gazduita pâna ce se gaseste o casa adecvata pentru ea. Daca este însarcinata, fostul sot trebuie sa acopere toate cheltuielile legate de sanatatea si îngrijirea ei, pâna ce ea naste. Ceea ce conteaza cu adevarat este ca musulmanii sa actioneze cu întelegere si respect, în orice circumstante, si sa se asigure ca nevoile materiale sau de orice alt fel sunt împlinite, astfel încât femeia sa nu îndure greutati. Toate aceste aspecte trebuie rezolvate asa cum este prescris în Coran.
„Iar aceia care se feresc de zgârcenia propriilor suflete, aceia sunt cei care izbândesc.“
(Capitolul Al-Hasr: 9)
 
 
Nu mosteniti femeile în pofida vointei lor
Dumnezeu a facut multe recomandari pentru a asigura drepturile sociale ale femeilor. De exemplu, El le aduce aminte credinciosilor:
„O, voi cei care credeti! Nu va este îngaduit sa mosteniti femei în pofida vointei lor si nici sa le opriti sa se casatoreasca [din nou] cu altii, ca sa le luati o parte din ce le-ati dat [ca zestre], decât daca ele au savârsit un pacat învederat, ci purtati-va cu ele dupa cuviinta!“ (Capitolul An-Nisa': 19). 
 
Protejarea drepturilor orfanelor
Versetul de mai jos ne atrage atentia asupra comportamentului corect fata de femei:
„Ei îti cer sfatul în privinta muierilor. Spune: «Allah va stabileste rânduieli în privinta lor si va este vestit în Carte despre orfeline, carora nu le dati ceea ce le-a fost prescris si pe care voiti sa le luati în casatorie, precum si despre copiii înca mici. Si sa fiti cu dreptate fata de orfani, caci Allah este Stiutor al binelui pe care voi îl faceti!»“ (Capitolul An-Nisa': 127).
Unii necredinciosi încearca sa îi deposedeze de avere si drepturi pe cei slabi si vulnerabili, care nu au niciun tutore sa le protejeze interesele. Un astfel de grup vulnerabil îl reprezinta orfanele care, din cauza averii lor, sunt vânate de barbatii lacomi. Dumnezeu îi avertizeaza pe credinciosi despre intentiile malefice ale acestor oameni, le descrie trasaturile si le porunceste sa fie drepti.
Credinciosii stiu ca Dumnezeu este Atoatevazator si îi va chema sa dea socoteala pentru faptele lor în Ziua de Apoi. Ei sunt constienti de pierderea care îi asteapta pe cei care înseala sau sunt nedrepti si nemilosi cu oamenii în aceasta lume. Luând în considerare aceasta realitate, ei se feresc sa faca rele; credinciosii stiu ca manifestarea, fie si sporadica, a avaritiei pe acest pamânt ar putea conduce la suferinta eterna în Viata de Apoi. De aceea ei pazesc interesele orfanilor si fac tot ce le sta în putinta sa îi fereasca de oamenii rau intentionati. Mai mult, ei respecta cu strictete drepturile oricarei orfane cu care vor sa se casatoreasca si nu au niciun plan secret pentru a-si însusi averea acesteia.