CARACTERUL IDEAL AL FEMEII MUSULMANE



În Coran, Dumnezeu ne aduce la cunostinta beneficiile femeii credincioase:
„Nu va însurati cu politeiste înainte ca ele sa treaca la credinta, caci o roaba care crede este mai buna decât o politeista, chiar daca ea va place! Si nu dati de sotii [fete credincioase] politeistilor, înainte ca ei sa treaca la credinta, caci un rob credincios este mai bun decât un politeist, chiar daca el va place. Acestia cheama la Foc, pe când Allah cheama la Rai si la iertare, prin gratia Sa. El le arata limpede semnele sale oamenilor, pentru ca ei sa îsi aduca aminte.“ (Capitolul Al-Baqara: 221).
Dumnezeu ne arata cum credinta, frica si respectul fata de Dumnezeu si morala islamica sunt cauzele principale ale tariei de caracter si ale virtutii credinciosilor. Asa cum a revelat Dumnezeu în versetul: „Însa noi le-am adus pomenirea lor, dar ei de la pomenirea lor se întorc“ (Capitolul Al-Mu’minun: 71), aceasta moralitate le confera oamenilor demnitate si onoare. Femeile care traiesc în conformitate cu normele coranice vor fi respectate si se vor bucura de onoare si demnitate.
Dumnezeu nu a conceput caractere diferite pentru barbat si femeie; El cere tuturor sa respecte acelasi caracter musulman. Musulmanii se tem si Îl respecta pe Dumnezeu si cauta sa Îl multumeasca, pe deplin constienti ca aceasta viata pe pamânt este efemera si ca orice fiinta va muri într-o zi.
Femeile care se straduiesc sa traiasca conform moralei islamice sunt ferite de deficientele caracteriale, slabiciunile si prejudecatile specifice femeilor lipsite de credinta. Mai mult decât atât, ele îsi dezvolta un caracter puternic, bazat pe credinta. Musulmanii nu sunt influentati de sugestiile si criticile societatii, ale familiei sau prietenilor si traiesc conform valorilor si moralei coranice.
Maria este unul din cele mai bune modele pentru femei, întrucât pe tot parcursul dificilelor încercari prin care a trecut - aflata fiind în mijlocul unei societati în care oamenii îsi uitasera credinta - a manifestat întotdeauna tarie de caracter si integritate. Puterea izvorâta din credinta în Dumnezeu, supunerea sincera fata de El si statornicia în respectarea valorilor islamice i-au permis Mariei sa-si pastreze onoarea si integritatea. Ea s-a remarcat prin aceste calitati.
În paginile urmatoare, vom explora fundamentele caracterului ideal al femeii musulmane, cât si diferentele majore fata de caracterul celor aflate în afara credintei.
Femeile musulmane se supun lui Dumnezeu
Femeile musulmane cred în Dumnezeu din toata inima, se supun complet Lui, sunt constiente ca nu exista alta divinitate si ca El este Domnul fiecarei fiinte si fiecarui lucru si este Atotputernic. În consecinta, ele se tem si Îl respecta pe Dumnezeu si cauta sa Îi fie pe plac. Îl adora numai pe El si Îl accepta numai pe El drept cel mai apropiat prieten si cauta numai ajutorul Lui. Ea stie ca doar El poate sa îi trimita binele sau raul si astfel traieste pe deplin încredintata ca depinde doar de El. Ea stie ca El o mentine în viata, o îngrijeste, protejeaza si ocroteste. Din aceste motive, ea nu asteapta nimic de la ceilalti.
Ea crede în Dumnezeu fara nicio urma de îndoiala în inima, întreaga sa viata, fara sa-si piarda credinta, indiferent de circumstante. Ea stie cum sa fie recunoscatoare si multumita de apropierea fata de El, atât în situatii fericite, cât si în dificultate. Ea se afla într-o continua stare de supunere, sigura de dragostea, mila, iertarea si îndurarea lui Dumnezeu.
Când are o problema, cauta solutia oferita în Coran de catre Dumnezeu, fiind constienta ca, în viata, esentiale sunt dragostea sincera, supunerea si încrederea în El. Ea se încrede în promisiunea lui Dumnezeu ca El creeaza totul conform dreptatii Sale, cu întelepciune si bunatate.
Chiar daca problema pare a dura etern, ea niciodata nu se lasa prada deznadejdii sau îngrijorarii în ce priveste ajutorul Lui. Multumita cu ceea ce i-a trimis Dumnezeu, îsi mentine rabdarea si supunerea, stiind ca totul ascunde un rezultat în cele din urma benefic. Ea stie ca în Coran se aminteste despre cei care îsi pierd credinta în astfel de momente. Ca si Profetul Muhammed, în momentele dificile ale vietii, ea spune „... Domnul meu este cu mine si El ma va calauzi“ (Capitolul As-Su'ara: 62). De-a lungul vietii, credinta sa profunda îi permite sa fie constienta tot timpul de îndurarea, apropierea, dragostea, ajutorul si prietenia lui Dumnezeu.
Caracterul sau elevat se distinge mai pregnant, atunci când este comparat cu cel al femeii necredincioase. Unele femei lipsite de credinta nu adopta o atitudine adecvata de acceptare si supunere, atunci când se confrunta cu diferite situatii de criza; ele ignora faptul ca Dumnezeu controleaza si creeaza totul si ascunde multa întelepciune si bunatate în tot ceea ce se petrece. Astfel de femei se lasa dominate de nerabdarea, nehotarârea, panica si furia manifestate în perioadele tensionante ale vietii.
Din acest motiv si pentru a evita cearta, barbatii încearca adeseori sa nu expuna femeile unor situatii potential problematice. Filmele si romanele sunt pline de astfel de povesti. Din moment ce ele nu îsi pun încrederea în Dumnezeu si nu se supun Lui, nu pot gasi rabdarea si hotarârea de a îndura necazurile. De fapt, credinta si puterea lor sunt direct proportionale cu beneficiul rezultat din rezolvarea acestor dificultati.
Femeile credincioase îsi trag puterea din credinta si din hotarârea de a-I câstiga bunavointa lui Dumnezeu. Asadar rezistenta si capacitatea lor de îndurare în fata adversitatilor vietii poate fi destul de mare. În Coran s-a revelat urmatorul verset: „Numai calauzirea lui Allah este Calauzire! si ni s-a poruncit sa ne supunem Stapânului lumilor!“ (Capitolul Al-'An'am: 71). Dumnezeu le vesteste binele celor care I se supun:
„Acela care supune fata sa lui Allah si este binefacator, acela s-a prins de toarta cea mai trainica. La Allah se afla sfârsitul [tuturor] lucrurilor“ (Capitolul Luqman: 22);
„Ba nu! Cel care s-a supus lui Allah si face bine, va avea rasplata sa de la Domnul lui! Ei nu au se teme si nici nu vor fi mâhniti!“ (Capitolul Al-Baqara: 112).
Femeia musulmana, Coranul si Hadisurile
Singurele surse de îndrumare ale femeii musulmane, ca si a tuturor credinciosilor, sunt Coranul si traditia Profetului nostru. Ea îsi modeleaza personalitatea, caracterul, stilul de viata, idealurile, dorintele, comportamentul si moralitatea în consonanta cu aceste doua surse. Întrebând - „Si, oare, voiesc ei judecata din vremea pagâniei? Dar cine, oare ar putea sa fie judecator mai bun decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?“ (Capitolul Al-Ma'ida: 50), Dumnezeu afirma ca cele mai corecte si bune judecati le ofera Coranul. În plus,
„… si Noi ti-am trimis tie Cartea ca tâlcuire pentru toate lucrurile, calauza, îndurare si buna vestire pentru musulmani“ (Capitolul An-Nahl: 89).
  Profetul nostru a spus: „Într-adevar, v-am lasat Cartea lui Allah si traditia Trimisului Sau. Daca va tineti strâns de ele, nu va veti rataci niciodata.“ (21) Prin aceste cuvinte, musulmanilor li s-a reamintit ca îndrumarea cea mai importanta este cea din Coran si Sunna.
Daca analizam stereotipurile referitoare la femei în cadrul societatilor laice, observam ca se presupune ca femeile actioneaza conform capriciului si instinctelor lor. Singura sursa de îndrumare a femeilor în ceea ce priveste construirea caracterului ideal o reprezinta conditionarile sociale care le determina înca din copilarie. Dat fiind ca femeile din jurul lor, precum si cele din filme si romane, se comporta si afiseaza acelasi caracter, acceptat social drept norma, conduita lor este predictibila. Este usor de prevazut cum vor reactiona în anumite situatii, ce hotarâri vor lua, cum se vor comporta, chiar si ceea ce vor spune.
Femeile musulmane actioneaza întotdeauna corect, iau decizii bune si obtin rezultate optime în masura în care se lasa îndrumate de Coran si traditia Profetului. În plus, nu trec prin experienta nefericirii si nemultumirii, asa cum li se întâmpla prea adesea celor lipsite de credinta. În versetul urmator se afirma ca barbatii si femeile musulmane duc o viata fericita, precum cea promisa de Dumnezeu: „Pe cel care face o fapta buna - barbat sau femeie - si este credincios, îl vom darui noi cu o viata buna. Si Noi îi vom rasplati pe ei dupa [faptele] cele mai bune pe care le-au savârsit“ (Capitolul An-Nahl: 97).
Femeile musulmane au idealuri elevate
Una din trasaturile negative de caracter ale femeilor necredincioase consta în restrictionarea idealurilor, gândurilor si stilului de viata. Societatea le spune femeilor ca au anumite îndatoriri si responsabilitati, pe care ar trebui sa le îndeplineasca cât pot ele de bine. De obicei, ele nu sunt încurajate sa îsi gaseasca alte idealuri sau sa-si dezvolte personalitatea. Numai când femeile devin constiente de aceasta realitate încep într-adevar sa perceapa nevoia de a-si construi idealuri mai înalte, orizonturi mai largi, si de a-si dezvolta personalitatea.
În principal, de la femei se asteapta sa raspunda nevoilor familiei si sa-si creasca copiii. Altfel, conform educatiei din copilarie, ele se concentreaza asupra propriei lor persoane, asupra aspectului fizic, coafurii, machiajului, hainelor si modei în general; îsi mentin casele curate si se socializeaza cu prietenii. Desi aceste activitati nu sunt rele în sine, este gresit sa-si limiteze viata doar la îndeplinirea acestor îndatoriri, fara ca macar sa se întrebe de ce lucrurile stau astfel.
Dumnezeu a creat barbatii si femeile cu un scop si le-a revelat responsabilitatile în Coran. Cel mai important aspect: orice femeie este responsabila în fata lui Dumnezeu, deoarece El a creat-o, i-a dat viata, a protejat-o, ocrotit-o si i-a oferit cele necesare. Barbatilor si femeilor li se cere sa duca viata morala prescrisa de Dumnezeu, sa-L adore si sa-L slujeasca si sa-I câstige bunavointa. Ei sunt responsabili sa le vorbeasca oamenilor - celor care s-au îndepartat de viata fericita si linistita, conforma prescriptiilor coranice - despre valorile islamice si sa depuna eforturi sa-i aduca mai aproape de multumirea si Îndurarea lui Dumnezeu si de Paradis. Ei trebuie sa se straduiasca sa îi salveze pe oameni din tiparele negative ale gândirii si de suferinta datorata haosului si dezordinii, aspecte generate de Satana si, prin urmare, private de dragoste adevarata, de respect si prietenie.
Toti credinciosii sunt obligati sa îi ajute si sa îi îndrume pe calea lui Dumnezeu pe aceia care sunt slabi si îndurerati: „Si ce este cu voi de nu luptati pe calea lui Allah, si pentru barbatii, muierile si copiii slabi care zic:
«Doamne! Scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit si da-ne noua din partea Ta un ocrotitor si da-ne din partea Ta un ajutor!»“ (Capitolul An-Nisa': 75).
Dumnezeu le reaminteste în continuare musulmanilor ca sunt obligati sa ajute orfanii, pe cei aflati în nevoie si persoanele vulnerabile:
„Adorati-L pe Allah si nu-I faceti asociati Lui nimic! Purtati-va bine cu parintii, cu rudele, cu orfanii, cu sarmanii, cu vecinul apropiat si cu vecinul strain, cu tovarasul de alaturi, cu calatorul de pe drum si cu cei stapâniti de mâinile voastre drepte, caci Allah nu-l iubeste pe cel trufas si pe cel laudaros!“ (Capitolul An-Nisa': 36).
O femeie musulmana este constienta de toate aceste responsabilitati si nu se concentreaza numai asupra sa. Mai mult decât atât, ea face tot posibilul sa rezolve problemele celor din jur - cum ar fi: ajutorarea suferinzilor, lupta împotriva bolilor contagioase, munca cu copiii refugiati sau orfanii de razboi, îngrijirea batrânilor si a femeilor aflate în nevoie - de parca ar fi problemele sale.
Femeia credincioasa acorda atentie totala fiecarui aspect al vietii cotidiene, întrucât stie ca esential este sa câstige bunavointa lui Dumnezeu si sa actioneze conform moralei islamice pentru a aduce multumire si fericire autentica celorlalti. Ea este constienta ca situatiile cu care se confrunta zilnic îsi pierd relevanta, daca sunt integrate în contextul mult mai larg al scopului pentru care a fost menita.
Demnitatea femeilor musulmane
„… Si pe suflet si pe ceea ce l-a plasmuit si i-a insuflat lui nelegiuirea si evlavia sa! Izbândeste cel care-l curateste si pierdut este cel care-l strica!“ (Capitolul As-Sams: 7-10).
Versetul de mai sus îi avertizeaza pe oameni referitor la egoismul care, necontrolat, îi va conduce spre nenumarate rele. Teama si respectul unei persoane fata de Dumnezeu, precum si credinta în Viata de Apoi, ofera putere si motivatie pentru a rezista în fata tentatiilor.
În absenta constientizarii existentei Vietii de Apoi, oamenii îsi urmeaza dorintele si nu se tem de întâlnirea cu Dumnezeu, când vor da socoteala pentru faptele lor. Daca egoul este lasat liber sa îl conduca pe om spre furie, gelozie sau comportament neadecvat fata de o alta persoana, treptat, persoana se va complace în aceste tendinte. Daca eul egoist al femeii lipsite de credinta o va încuraja sa-si reverse furia si frustrarile prin insinuari, ironizari, calomnii, minciuni, conspiratii si comportament ipocrit, ea îl va asculta fara rezerve. Astfel de persoane vor comite pacate fara opreliste, aflate sub impresia falsa ca nu vor trebui sa raspunda niciodata pentru actele lor.
Totusi, Dumnezeu ne-a revelat ca toate aceste acte reprezinta manifestarea rautatilor necenzurate care ispitesc eul egoist. Când omul actioneaza pe baza acestor impulsuri, lucrurile pur si simplu se înrautatesc. Oamenii care nu îsi pot controla emotiile, chiar si atunci când stiu ca ceea ce fac este rau, sunt slabi si îsi ignora constiinta. Cu alte cuvinte, ei se degradeaza. Este înjositor sa nu fii capabil sa actionezi matur sau sa raspunzi rational, când egoul tau te îndeamna la altceva.
Asa cum Dumnezeu reveleaza, raspunsul demn si corect în fata unor astfel de sugestii malefice consta în ignorarea acestora si în adoptarea unor manifestari comportamentale constiente, nu reactive. Trasaturile de caracter trebuie rafinate, întrucât, finalmente, ele vor duce la câstigarea respectului si afectiunii celorlalti si la multumirea lui Dumnezeu.
Femeile musulmane au suficienta demnitate si tarie de caracter pentru a putea respinge comportamentul înjositor, asumat în vederea unor câstiguri minore. Dumnezeu ne atrage atentia asupra uneltirilor femeilor necredincioase: „Si când a vazut camasa lui ca a fost rupta la spate, a zis el: «Acesta este un viclesug de-al vostru, [femeilor], iar viclenia voastra este fara de margini!»“ (Capitolul Yusuf: 28). Femeile necredincioase încearca întotdeauna sa rezolve situatiile prin conspiratii, intrigi sau minciuna în loc sa caute solutii rationale. Complacându-se în sugestiile demonice, ele recurg la ipocrizie, lasitate sau alte metode necinstite. Pe de alta parte, femeile credincioase îsi rezolva problemele cu onestitate, transparenta si sinceritate, întrucât simpla constientizare a prezentei si judecatii lui Dumnezeu, le face sa se îndeparteze de un astfel de comportament nepotrivit.
De asemenea, femeile necredincioase sunt caracterizate de invidie. Dumnezeu îi mentioneaza pe oamenii invidiosi si îi avertizeaza pe ceilalti cu privire la rautatea acestora: „Spune: «Eu caut adapost la Stapânul revarsatului zorilor, Împotriva raului [venind] de la ceea ce El a creat Si împotriva raului întunericului care se asterne Si împotriva raului vrajitoarelor care sufla în noduri Si împotriva raului pizmuitorului, când pizmuieste.“ (Capitolul Al-Falaq: 1-5). Unele femei necredincioase înclina catre un astfel de comportament care genereaza neîncredere, furie, întreruperea relatiilor, certuri interminabile, toate acestea facându-le viata neîmplinita si nefericita. În plus, ele aduc multa suferinta si daune si celor din jur. Femeile credincioase vor ignora acest aspect al eului uman care se repercuteaza negativ si atrage pierderi atât în aceasta viata, cât si în urmatoarea.
Batjocura reprezinta o alta trasatura de caracter a femeilor necredincioase. În urmatorul verset, Dumnezeu ne avertizeaza cu privire la acest tip de comportament: „O, voi cei care credeti! Sa nu râda un neam de alt neam, care s-ar putea sa fie mai bun decât el, nici muierile [sa nu râda] de alte muieri, care s-ar putea sa fie mai bune decât ele! Nu va ocarâti si nu va batjocoriti cu porecle unii pe altii. Ce rau este numele urât si rusinos, dupa credinta! Iar cei care nu se caiesc, aceia sunt nelegiuiti“ (Capitolul Al-Hujurat: 11).
Acele femei modelate de necredinta care domneste în societate nu vor ezita sa ridiculizeze oamenii pentru orice greseala minora sau sa râda de altii, deoarece ele nu-si amintesc de Lumea de Apoi. Ele nu considera acest comportament gresit, ci doar un tip de umor. De multe ori, aceasta batjocura nu este verbala, ci doar exprimata prin mimica, datul ochilor peste cap, imitare sau susotire. Femeile credincioase resping astfel de manifestari, întrucât tin cont de faptul ca Dumnezeu le cere sa traiasca conform moralitatii coranice.
În alt verset, Dumnezeu le reaminteste oamenilor sa nu faca speculatii sau sa bârfeasca: „O, voi cei care credeti! Feriti-va cu strasnicie de banuieli, caci unele banuieli sunt pacat! Nu va iscoditi si nu va ponegriti unii pe altii! Oare voieste vreunul dintre voi sa manânce carnea fratelui sau mort? [Nu!] Voi ati urât aceasta! Si fiti cu frica de Allah, fiindca Allah este Iertator si Îndurator [At-Tawwab, Ar-Rahim]“ (Capitolul Al-Hujurat: 12).
Femeile credincioase duc o viata demna. În loc sa îsi bata joc de altii, ele încearca sa ajute. Ele complimenteaza oamenii care au succes, în loc sa se lase prada invidiei si bârfei. Aflate în compania oamenilor lipsiti de credinta, care ar putea sa le jigneasca cumva, nu îsi compromit niciodata integritatea sau demnitatea.
Femeile musulmane au tarie de caracter si vointa puternica
Valorile derivate din lipsa credintei în divinitate tind adesea sa identifice puterea cu banii, faima, prestigiul sau statutul social, întrucât se crede ca aceste aspecte investesc cu putere persoana respectiva. Mai mult, chiar si un individ care intra sub patronajul unei astfel de persoane este considerat puternic. Totusi, în realitate, puterea bazata pe aceste valori mundane efemere poate disparea la fel de repede cum a aparut.
Toata puterea musulmanilor provine din credinta si de aceea nu fluctueaza niciodata. Acest factor important în caracterul femeilor musulmane este descris în Coran în termenii urmatori:
„O, voi cei care credeti! Acela dintre voi care se leapada de religia sa sa [stie ca] Allah va aduce [în locul lui] un neam [de oameni] pe care-i iubeste si care-L iubesc pe El, blânzi fata de dreptcredinciosi si aspri cu necredinciosii, care vor lupta pe calea lui Allah si nu se vor teme de clevetirea clevetitorilor. Acesta este harul lui Allah, pe care-l daruieste cui voieste El, caci Allah este Cel cu Har Nemarginit [si] Atoatestiutor [Al-Wasi', Al-'Alim]“ (Capitolul Al-Ma'ida: 54).
O alta trasatura islamica importanta revelata o reprezinta personalitatea puternica a credinciosului netulburat de critica semenilor sai. Musulmanii stiu foarte bine ca toti Profetii au fost acuzati si persecutati, au fost facuti sa sufere, fortati sa emigreze sau chiar ucisi. Prin personalitatea lor puternica, solida, prin rabdarea si hotarârea lor, Profetii ofera modele nepretuite credinciosilor.
Asa cum a revelat Dumnezeu, musulmanii stiu ca vor fi testati în aceasta viata prin greutati, suferinte si cuvinte jignitoare: „Veti fi încercati [în privinta] bunurilor voastre si [în privinta] sufletelor voastre. Veti auzi de la cei carora Cartea le-a fost daruita mai înaintea voastra si de la idolatri multe sudalmi. Iar daca sunteti rabdatori si sunteti evlaviosi [cu siguranta] acesta este unul dintre lucrurile cele mai de pret“ (Capitolul 'Al-'Imran: 186). Ei vor privi aceste evenimente drept oportunitati pentru a-si dovedi credinta în Dumnezeu, supunerea si loialitatea fata de El si vor îndura cu hotarâre si rabdare tot ce li se întâmpla.
Femeile musulmane nu manifesta niciodata slabiciunea celor lipsite de credinta. Insultele, comportamentul nepoliticos si critica nu le sperie si nici nu le slabesc vointa; ele considera a fi sub demnitatea lor sa reactioneze manifestându-si durerea sau supararea. Orice s-ar întâmpla, ele au încredere în Dumnezeu si sunt linistite, stiind ca Dumnezeu este cel mai Drept si Atoatestiutor si ca „nu vor fi nedreptatiti [la rasplata] nici cât un firicel“ (Capitolul An-Nisa': 49). Ele se abandoneaza vointei lui Dumnezeu, stiind ca El va demasca orice nedreptate si nu se îngrijoreaza atunci când sunt confruntate cu acuzatii nefondate.

Hamid Aytac's calligraphy, in which the names of Prophet Muhammad (saas) and the four rightly guided caliphs are written.
Unele femei lipsite de credinta considera ca forta si puterea de stapânire sunt caracteristici masculine, datorita conceptiei gresite conform careia doar barbatii, în fata adversitatilor, trebuie sa demonstreze forta si hotarâre - atât pentru ei însisi, cât si pentru femeile aflate în grija lor. Astfel, femeile ajung sa considere ca este în interesul lor sa se supuna intelectului, vointei si puterii barbatilor. Mai ales când se confrunta cu probleme si dificultati, ele îsi pierd si putina putere si vointa pe care o au, lasându-se prada comportamentului confuz si irational. Aceasta personalitate slaba si fragila le face pe femeile necredincioase sa acorde o atentie prea mare opiniilor celorlalti. Se întâmpla adesea ca ele sa faca în mod deliberat ceva gresit doar pentru a-i impresiona pe ceilalti sau a câstiga un loc respectabil în comunitate. În caz ca sunt criticate, ele se simt inferioare si respinse. Neîntelegând ca tot ceea ce conteaza este valoarea lor în fata lui Dumnezeu, ele cauta doar aprobarea oamenilor si sfârsesc prin a fi suparate si confuze, gândindu-se ca tot ce fac este zadarnic. Rezultatul: devin depresive si îsi pierd puterea, vointa si curajul.
Femeile musulmane nu sunt tulburate din cauza criticii oamenilor. Raportându-se la criteriile din Coran, prin care se indica clar ce este bine si ce este rau, ele se straduiesc sa traiasca în conformitate cu morala islamica. Daca sunt criticate din aceasta cauza, ele devin si mai hotarâte si consecvente în demersul lor de a-L multumi pe Dumnezeu - cel mai înalt scop al vietii musulmanilor. Considerând ca doar adoptarea moralitatii coranice le confera valoare în aceasta lume si în cea urmatoare, ramân indiferente la ce cred ceilalti despre ele. Chiar daca sunt singure, ele nu urmeaza majoritatea oamenilor, ci ramân independente. Discutând acest aspect, Bediuzzaman Said Nursi a afirmat ca aprobarea oamenilor nu are nicio importanta pentru cei care traiesc doar pentru a-i fi pe plac lui Dumnezeu:
„Aprobarea divinitatii este suficienta. Daca El este ceea ce tu preaiubesti, atunci totul este iubit de tine. Daca El nu este ceea ce tu preaiubesti, atunci aplauzele întregii lumi sunt complet inutile.“ (22);
„Prin faptele tale ar trebui sa urmaresti multumirea divinitatii. Daca Atotputernicul Dumnezeu este multumit, nu are nicio importanta daca întreaga lume este nemultumita. Daca El accepta o fapta si toti ceilalti oameni o resping, nu conteaza. Daca ai câstigat multumirea Lui si El a acceptat o fapta, chiar daca nu îi ceri aceasta, daca El doreste si întelepciunea Lui o cere, îi va determina si pe ceilalti sa o accepte. Îi va face si pe ei sa fie de acord. De aceea singurul scop al vietii umane ar trebui sa fie cautarea multumirii divine.“ (23);
 
„Daca ai obtinut aprobarea Creatorului prin pietatea si devotiunea ta, înseamna ca e îndeajuns si nu trebuie sa cauti sa obtii aprobarea celorlalti. Daca oamenii sunt de acord si accepta de dragul lui Dumnezeu, e bine. Daca actioneaza pentru a obtine binecuvântari lumesti, va fi complet inutil. Caci ei sunt supusi umili, la fel ca si tine…" (24).
Femeile musulmane sunt echilibrate si cumpatate
Oamenii care traiesc dupa reguli concepute chiar de ei pot sa faca usor compromisuri, daca este în interesul lor. Niciun principiu suprem nu le modeleaza viata si nu da stabilitate personalitatilor lor. În consecinta, din când în când, personalitatile lor tind sa se schimbe si sunt marcate de inconsecventa.
Factorul determinant îl reprezinta, de obicei, egoul. Dumnezeu a revelat ca oamenii au fost creati cu tendinte egocentrice. Daca oamenii se lasa controlati de propriul ego, întregul comportament va fi afectat. Acesta va avea un impact negativ asupra echilibrului, integritatii si stabilitatii personalitatii lor. De exemplu, ei pot deveni furiosi, emotivi, irascibili sau invidiosi într-o clipa, iar aceasta se reflecta în comportamentul lor. Astfel de oameni îi surprind mereu pe ceilalti cu reactiile lor neasteptate, creând neîncredere si nesiguranta.
Astfel de trasaturi se întâlnesc adesea la femeile lipsite de credinta. Îndepartate fiind de valorile Coranului, ele se lasa dominate de emotiile stereotipe ale femeilor si îsi lasa viata în voia fluctuatiilor comportamentale. În cele din urma, se ajunge la dezvoltarea unui comportament dezechilibrat si irational.
Femeile credincioase stiu din învatatura coranica ca eul lor le ispiteste mereu înspre rau si ca Satana va încerca sa le convinga sa se complaca într-un comportament confuz si instabil si sa actioneze instinctual. În multe versete, Dumnezeu le aduce aminte oamenilor ca cei care accepta îndrumarea Coranului si urmeaza vocea propriei constiinte îsi vor dezvolta o personalitate ideala si vor fi remarcati în ambele lumi.
Femeile musulmane îsi formeaza aceasta personalitate puternica si superioara urmând calea lui Dumnezeu. Adoptarea valorilor islamice faciliteaza dezvoltarea unei personalitati moderate si echilibrate. Actiunile, perspectiva si logica lor nu-i vor surprinde niciodata pe ceilalti, întrucât personalitatile lor vor reflecta întotdeauna stabilitatea ce decurge din aplicarea normelor morale expuse în Coran. Cu alte cuvinte, ele vor fi persoane de încredere, spre deosebire de femeile lipsite de credinta.
Femeile musulmane nu sunt emotive
Oamenii lipsiti de credinta considera ca a fi emotiv reprezinta un aspect important al caracterului uman. Conform acestei perspective, comportamentul manifest are la baza un sentiment ce trebuie experimentat. Defecte comportamentale, precum a fi furios, suparat, introvertit sau a plânge, a te plânge si a fi apatic sunt încurajate, caci se presupune ca vin din inima. Aceasta perspectiva este complet gresita. În societatile laice, sentimentalismul, mai ales acela exprimat de femei, favorizeaza formarea unei personalitati slabe. Oamenii cu personalitate slaba sunt, în mare masura, incapabili sa gândeasca rational sau logic si astfel nu pot lua decizii corecte.
Femeile musulmane cunosc caracteristicile eului uman egoist si stiu cum sa le combata, întrucât personalitatile si vietile lor sunt marcate de întelepciunea coranica. Ele stiu ca sentimentalismul îti întuneca mintea, împiedica perceperea adecvata a realitatii si genereaza slabiciune si îndoiala. În plus, sunt foarte constiente ca astfel de trasaturi stereotipe - a fi emotiv, suparat, introvertit, furios si invidios - nu sunt compatibile cu caracterul musulmanului; Dumnezeu le dezavueaza si le recomanda musulmanilor sa le controleze.
Aceste defecte comportamentale izvorasc din credinte corupte si din neconstientizarea anumitor aspecte. Oamenii dominati în mod nediscriminativ de emotivitate si sentimentalism, fie au uitat, fie continua sa nege faptul ca Dumnezeu este Atotputernic, creeaza totul conform întelepciunii, dreptatii si bunatatii Lui; El creeaza tot ceea ce doreste si raspunde la toate rugaciunile.
Supunerea si abandonarea plenara a fiintei umane în fata lui Dumnezeu, precum si constientizarea ca El controleaza totul, conduce la a vedea bunatatea ascunsa în tot ceea ce este si previne formarea unui comportament instabil si emotiv. Femeile musulmane se pazesc de astfel de defecte comportamentale din dragostea lor puternica, teama si respectul lor fata de Dumnezeu. Ele cauta sa fie exemple de conduita, personalitate si integritate islamica: „Si aceia care zic: «Doamne, da-ne noua de la soatele noastre si de la vlastarele noastre mângâiere pentru ochi si fa din noi calauza pentru cei evlaviosi!»“ (Capitolul Al-Furqan: 74). Astfel, ele nu se lasa în voia depresiei sau a sentimentalismului.
Musulmanele manifesta o personalitate puternica, servind drept exemplu pentru alte femei si actionând pe deplin constiente de responsabilitatea lor. Purificându-si eul de rautate, ele vor afla generozitate si multumire în ambele lumi si vor trai fericite: „Iar aceia care se feresc de zgârcenia propriilor suflete, aceia sunt cei care izbândesc.“ (Capitolul Al-Hasr: 9).
 
Femeile musulmane au o personalitate autentica
Sinceritatea înseamna sa fii acelasi / aceeasi în orice situatie; inima sa îti reflecte sentimentele asa cum sunt ele; sa fii cinstit, deschis si clar. Cu alte cuvinte, consta în revelarea complet dezinteresata, integrala si onesta a personalitatii si gândurilor. O trasatura importanta a sinceritatii o reprezinta imposibilitatea de a aplica în viata ceea ce nu se petrece în inima. Comportamentul unei persoane sincere vine din inima, este natural si lasa o impresie pozitiva si de durata asupra celorlalte persoane. Înfatisarea, conversatia, stilul si limbajul corpului unei persoane sincere sunt naturale si au impact asupra oamenilor.
Totusi, multi indivizi nu sunt constienti de puterea si efectul sinceritatii si o cauta în alta parte. Unii recurg la prefacatorie, sperând sa descopere ce comportament sau mod de gândire agreeaza alti oameni. Din moment ce toti oamenii au trasaturi de caracter diferite, acesti oameni ipocriti dezvolta o personalitate adaptata fiecarei persoane pe care doresc sa o influenteze - se poarta diferit si încearca sa para ca si cum ar da expresie mai multor gânduri. Dat fiind ca aceasta abordare lipsita de onestitate dezvolta ipocrizia umana, rezultatul va fi repulsia, raceala si respingerea. În plus, astfel de oameni creeaza anxietate în sufletele celorlalti, deoarece acestia din urma nu stiu niciodata la ce sa se astepte.
  Dumnezeu ne spune:
„A dat Allah ca pilda un barbat [rob] cu asociati care se cearta între ei [asupra Lui] si un [alt] barbat cu totul supus unui singur om. Oare sunt ei în aceeasi situatie? Lauda lui Allah! Dar cei mai multi dintre ei nu stiu.“ (Capitolul Az-Zumar: 29).

Kazasker Mustafa Izzet's calligraphy: "Allah is the Best of protectors. He is the Most Compassionate of the compassionate."
Oamenii lipsiti de credinta considera prefacatoria un comportament justificat, deoarece nu se gândesc suficient la consecintele nesinceritatii fata de Dumnezeu si oameni. Ipocrizia este mai des întâlnita printre femeile necredincioase, caci unele dintre ele, datorita unor interese vulgare, par sa placa si sa fie interesate de anumite persoane, pe care - în realitate - nu le respecta si nu le agreeaza, ci, mai mult decât atât, le bârfesc. Ele pot sa minta sau sa însele fara scrupule, ascunzându-si antipatia si lasând impresia contrara. În acelasi mod, ele îsi pot masca sentimentele si pot induce în eroare oamenii pe care îi pretuiesc si îi plac foarte mult. Femeile musulmane nu se comporta astfel, întrucât vietile lor sunt calauzite de teama sincera si de respectul fata de Dumnezeu. Nu îsi fac griji sa fie pe placul nimanui, în schimbul unor câstiguri materiale infime, pentru ca stiu ca Dumnezeu si oamenii cu adevarat credinciosi detesta un astfel de comportament. Ele cauta sa se poarte într-un fel care sa-L multumeasca pe Dumnezeu. De asemenea, ele stiu ca Dumnezeu îi place numai pe cei care sunt sinceri: „El este Binestiutor al celor dinlauntrul piepturilor“ (Capitolul As-Sura: 24). În alt verset, Dumnezeu spune: „Si daca tu rostesti vorbele cu glas tare, El stie, [neîndoielnic], taina si ceea ce este chiar si mai ascuns“ (Capitolul Ta-Ha: 7). Din acest motiv numai necredinciosii încearca sa ascunda ceea ce se afla în inimile lor.
Mai mult decât atât, femeile musulmane stiu ca a-i multumi pe oameni nu le va fi de folos în niciuna dintre lumi, pentru ca Dumnezeu a revelat ca El nu va ierta pe nimeni care Îi face Lui asociati. Asadar toti credinciosii trebuie sa îsi controleze acest comportament; a te stradui sa obtii aprobarea oamenilor reprezinta una din multele forme de a-I face asociati lui Dumnezeu.
Femeile musulmane sunt cinstite
Dumnezeu le aduce aminte oamenilor sa nu minta:
„O, voi cei care credeti! Fiti cu frica de Allah si spuneti vorbe adevarate, pentru ca El sa va îndrepte faptele voastre si sa va ierte greselile voastre!“ (Capitolul Al-'Ahzab: 70-71);
„… si feriti-va voi de murdaria idolilor si feriti-va de vorbele mincinoase“ (Capitolul Al-Hajj: 30).
De asemenea, El a revelat ca distorsionarea adevarului si minciuna atrag numai raul si prietenia lui Seitan:
„Sa va vestesc Eu despre aceia asupra carora se pogoara seitanii? Ei se pogoara asupra fiecarui mincinos si pacatos. Ei îsi încordeaza auzul, însa cei mai multi dintre ei sunt mincinosi“ (Capitolul As-Su'ara: 221-223).
Dumnezeu a revelat clar: „Sa fie blestemati mincinosii“ (Capitolul Adh-Dhariyat: 10), iar femeile musulmane se abtin de la minciuna pentru ca stiu ca Dumnezeu nu aproba aceasta. Constiente fiind ca vor fi confruntate în Viata de Apoi cu fiecare cuvânt rostit în aceasta lume, femeile musulmane spun numai vorbe bune, care vor fi rasplatite prin bunavointa si Îndurarea lui Dumnezeu.
Minciunile, care vor aduce multa pierdere în Ziua de Apoi, nu aduc niciun beneficiu nici în aceasta lume. Cum ele întotdeauna antreneaza pierderi materiale si psihologice, oamenii ipocriti si nesinceri îsi arata finalmente adevarata fata. Fortati sa recunoasca fata de ei însisi ca sunt necinstiti si mincinosi, îsi pierd respectul de sine si respectul fata de cei pe care îi induc în eroare. Cu toate acestea, ei cred ca ceilalti nu sesizeaza nesinceritatea lor si astfel dezvolta un complex de superioritate. Un astfel de comportament genereaza o mare dificultate: trebuie sa construiesti minciuni din ce în ce mai complicate pentru a disimula adevarul si sa traiesti cu teama constanta de a fi demascat. Dumnezeu va divulga nesinceritatea si minciunile lor fie în aceasta lume, fie în Cea de Apoi.
A marturisi adevarul reprezinta o atitudine superioara si demna. Dumnezeu reveleaza diferenta dintre vorbele bune si vorbele corupte în urmatorul exemplu:
„Nu vezi ce pilda a dat Allah pentru cuvântul bun? El este ca un pom bun, cu radacina neclintita si cu ramuri [ce se înalta] în cer! El da fructe tot timpul - cu voia Domnului sau. Si Allah da pilde oamenilor pentru ca ei sa-si aduca aminte. Iar pilda unui cuvânt rau este ca un pom rau care a fost smuls de pe fata pamântului si care nu mai are pic de statornicie. Allah îi întareste pe cei care cred cu vorbe hotarâte atât în viata aceasta, cât si în Viata de Apoi. Allah îi duce în ratacire pe cei nelegiuiti si Allah face ceea ce voieste.“ (Capitolul Ibrahim: 24-27).
Constiente de bunatatea si beneficiile inerente cinstei si adevarului, femeile musulmane nu fac niciodata compromisuri, indiferent de consecinte. Cu deschidere si curaj, ele spun mereu adevarul. Dumnezeu reveleaza aceasta trasatura de caracter:
„O, voi cei care credeti! Fiti faptuitori neclintiti ai dreptatii, martori înaintea lui Allah, chiar împotriva voastra, împotriva parintilor si rudelor voastre - fie bogat sau sarac - caci Allah cunoaste cel mai bine ce este spre binele lor! Nu urmati poftei, ca sa nu va abateti [de la dreptate]! Iar daca voi faceti marturie mincinoasa sau va sustrageti, [sa stiti ca] Allah este Binestiutor a ceea ce faceti.“ (Capitolul An-Nisa': 135).
De asemenea, Dumnezeu le reaminteste oamenilor sa nu sacrifice adevarul si onestitatea din cauza unei clipe în care se lasa dominati de furie:
„O, voi cei care credeti! Fiti statornici fata de Allah si martori drepti! Sa nu va împinga ura împotriva unui neam sa nu fiti drepti! Fiti drepti, caci aceasta este mai aproape de evlavie! Si fiti cu frica de Allah, caci Allah este Binestiutor a ceea ce faceti voi!“ (Capitolul Al-Ma'ida: 8).
În societatile lipsite de credinta, multe femei îsi mint membrii familiei, sotii, copiii, fratii sau prietenii. Ele au o scuza pentru fiecare minciuna: unele minciuni sunt inofensive; este bine sa minti pentru a ajuta pe cineva, iar minciunile cotidiene minore nici nu sunt luate în considerare. De exemplu, ele nu cred ca este vreo problema în a minti cu privire la locul unde au fost, cu cine s-au întâlnit sau cum si-au cheltuit banii. Astfel de lucruri, spun ele, sunt minciuni nevinovate, întâlnite în orice casatorie.
În realitate, toate scuzele îsi pierd validitatea, din moment ce Dumnezeu le-a interzis. În plus, minciuna este apanajul Satanei. Dupa cum stim, Diavolul a apelat la minciuna pentru a face ca Profetul Adam si sotia sa sa fie izgoniti din Rai.
  Femeile musulmane cunosc destinatia finala a mincinosilor, dat fiind ca se lasa calauzite de Coran si traditia Profetului. În consecinta, se abtin de la minciuna si se straduiesc sa ramâna cinstite, pentru ca doar urmarind în orice situatie adevarul vor fi rasplatite prin bunatate si respect. Profetul nostru le-a spus credinciosilor ca:
„Adevarul duce la dreptate, iar dreptatea duce la Paradis. Si un om continua sa spuna adevarul pâna ce devine un om sincer.“ (25).
Femeile musulmane sunt curajoase
Un stereotip banal, adesea invocat de barbatii necredinciosi, promoveaza ideea ca femeile nu au rabdarea si maturitatea necesare pentru a se putea confrunta cu anumite situatii stresante. De fapt, se crede ca femeile înrautatesc lucrurile si creeaza noi obstacole. Exista un sâmbure de adevar în aceasta pretentie. În timp ce barbatii tind sa ramâna calmi, chiar si în situatii foarte periculoase si încearca sa le faca fata cu curaj, femeile lipsite de credinta adesea se lasa prada panicii si fricii, amplificând si înrautatind situatia. Din acest motiv, barbatii sunt deseori nevoiti sa îsi calmeze femeile, în timp ce se ocupa si de rezolvarea situatiei.
Femeile musulmane nu pot concepe o astfel de atitudine; dragostea, încrederea, devotamentul si supunerea lor fata de Dumnezeu le ajuta sa-si dezvolte o personalitate puternica, curajoasa. Ele stiu ca vor fi testate de Dumnezeu, iar constanta în supunerea si devotamentul lor fata de El va fi rasplatita prin Îndurarea Sa. Asa cum Dumnezeu reveleaza, aceasta atitudine le amplifica fermitatea:
„Câti profeti au luptat - si laolalta cu ei nenumarati ucenici - si nu au slabit în fata loviturilor pe care le-au primit pe calea lui Allah! Nu au slabit si nu au cedat niciodata! Si Allah îi iubeste pe cei statornici!“ (Capitolul 'Al-'Imran: 146);
„Care, daca s-a abatut asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah si noi la El ne întoarcem.»“ (Capitolul Al-Baqara: 156);
„Acelora carora lumea le-a spus: «Oamenii s-au adunat împotriva voastra, deci temeti-va de ei!», credinta le-a sporit si au zis ei: «Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah si El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!»“ (Capitolul 'Al-'Imran: 173).
Curajul lor se bazeaza pe dezinteresul fata de viata lumeasca; musulmanele stiu ca supunerea si încrederea în Dumnezeu vor fi rasplatite în cel mai bun mod posibil. Dumnezeu a dat viata si El o ia înapoi, asa cum El a dat totul (de exemplu: sanatate, tinerete si avere) si va lua totul înapoi. Constiente de acest adevar si de faptul ca Dumnezeu creeaza totul dupa întelepciunea si bunatatea Sa, ele îsi pastreaza linistea interioara. Rezultatul general - femeile credincioase nu îsi pierd cumpatul în fata pericolului, greutatilor sau riscurilor.
De asemenea, curajul lor se reflecta în hotarârea de a respecta limitele impuse de Dumnezeu umanitatii. Indiferent de situatie, ele nu fac compromisuri în ceea ce priveste adoptarea moralitatii expuse în Coran si nu se tem si nu respecta nicio alta fiinta, lucru sau valoare în afara de Dumnezeu. Dumnezeu reveleaza aceasta calitate în urmatorul verset:
„… Aceia care transmit mesajele lui Allah si se tem de El si nu se tem de nimeni în afara de Allah [sa stie ca] Allah este de ajuns pentru a tine socoteala [la toate].“ (Capitolul Al-'Ahzab: 39).
Femeile musulmane sunt virtuoase si demne de respect
„Averea si copiii sunt podoaba vietii celei lumesti, însa [lucrurile] care ramân sunt faptele bune ce vor avea la Domnul tau mai buna rasplata si mai datatoare de nadejde vor fi ele.“ (Capitolul Al-Kahf: 46).
Prin acest verset, Dumnezeu reveleaza un aspect important oamenilor: acele lucruri care par esentiale si pentru obtinerea carora oamenii îsi dedica întreaga viata, reprezinta doar placerile temporare si iluzorii ale acestei vieti. Singurele valori adevarate si permanente sunt valorile spirituale si aplicarea lor constanta în viata umana. Cei care neglijeaza aceasta realitate alearga dupa avere, statut si proprietati, crezând, în mod eronat, ca le vor aduce onoare, respect si valoare. În acelasi mod, îi judeca pe ceilalti conform acestor valori si, în functie de situatia materiala, decid daca merita respectul, admiratia si bunavointa lor.
În realitate, Dumnezeu ofera toate aceste lucruri drept daruri pe care oamenii sa le fructifice. Dar calitatile care confera excelenta si merit în fata lui Dumnezeu, precum si aici pe pamânt, cum ar fi onoarea, cinstea si integritatea, sunt foarte diferite. Aceste atribute, împreuna cu teama si respectul fata de Dumnezeu, dau scop si valoare vietii musulmanilor si atrag deferenta, consideratia si dragostea sincera a celorlalti. Chiar si cel mai bogat, cel mai frumos si cel mai puternic om nu poate accede la acelasi grad de elevare si la natura spirituala aparte a unui om cinstit, onorabil si virtuos. O persoana cu astfel de calitati radiaza o stralucire si frumusete naturala si demonstreaza profunzime sufleteasca.
Dumnezeu a revelat ca El confera onoare celor care se straduie în mod autentic sa traiasca conform normelor morale expuse în Coran, celor care se tem de El si Îl respecta: „De va veti feri de pacatele mari, care va sunt oprite, va vom ierta pentru faptele voastre rele [marunte] si va vom lasa sa intrati într-un loc nobil“ (Capitolul An-Nisa': 31) si ca
„Aceia care au facut milostenie si acelea care au facut milostenie i-au dat lui Allah un împrumut minunat, care li se va întoarce lor înmultit, si vor avea ei parte de rasplata generoasa.“ (Capitolul Al-Hadid: 18).
Adevarata onoare a oamenilor se manifesta prin refuzul lor de a se înjosi atunci când se afla în compania oamenilor josnici, de a urmari sa obtina câstiguri mici prin mici fraude, de a se comporta precum necredinciosii, de a minti si a se complace în ipocrizie. Altfel spus, ei raspund tuturor oamenilor cu aceeasi maturitate si manifesta fata de toti acelasi caracter si comportament bun. Femeile musulmane dobândesc onoare si integritate, întrucât comportamentul lor are la baza frica si respectul fata de Dumnezeu, credinta si supunerea desavârsita fata de El. Ele nu fac niciodata compromisuri în ce priveste aceste aspecte, pentru a nu-L nemultumi pe Dumnezeu si a se coborî la nivelul femeilor lipsite de credinta.
În multe versete, Dumnezeu mentioneaza importanta puritatii si castitatii si a beneficiilor pe care acestea le aduc femeilor. El a revelat ca puritatea si caracterul Mariei ofera un exemplu tuturor femeilor, indiferent de timp sau loc; aceste calitati îi confera superioritate incontestabila în raport cu celelalte femei: „Îngerii au zis:
«O, Maria! Allah te-a ales si te-a facut curata. El te-a ales peste femeile lumilor!»“ (Capitolul 'Al-'Imran: 42).
Dumnezeu le reaminteste oamenilor ca puritatea este caracteristica definitorie a femeii musulmane:
„Acela dintre voi care nu are mijloace necesare sa se însoare cu muieri slobode si credincioase poate [sa-si ia de nevasta una] din fetele voastre credincioase aflate sub dreapta voastra, caci Allah cunoaste prea bine credinta voastra, caci sunteti si unii si altii [de aceeasi religie]. Luati-le de neveste cu voia stapânilor lor si dati-le zestrea lor, dupa cuviinta, dar ele sa fie virtuoase, sa nu fie destrabalate si sa nu fi avut ibovnici“ (Capitolul An-Nisa': 25);
„... femeile virtuoase, dreptcredincioase, dar si femeile virtuoase ale acelora carora le-a fost daruita Scriptura înaintea voastra, daca le dati zestrea, cu contracte de casatorie, fara sa preacurviti si fara sa le luati de tiitoare. Cel care se leapada de credinta, faptele lui sunt în desert, iar în Lumea de Apoi se va afla printre cei pierduti.“ (Capitolul Al-Ma'ida: 5).
Puritatea confera onoare si respect femeilor si le protejeaza de eventuale suferinte în societate. Într-un alt verset, Dumnezeu afirma ca „astfel vor fi mai bine distinse sa fie cunoscute si sa nu li se pricinuiasca necazuri.“ (Capitolul Al-'Ahzab: 59).
Femeile musulmane capata onoare, integritate si respect daca respecta limitele impuse de Dumnezeu umanitatii. Natura virtuoasa si pura a unei persoane poate fi determinata din comportamentul, conversatia, miscarile, mimica si chiar din zâmbetul ei. O femeie pura manifesta o aura naturala de bunastare, o personalitate radianta si un caracter demn de încredere. Dumnezeu reveleaza ca musulmanele se recunosc dupa astfel de calitati. De fapt, „Semnele prosternarii se vad pe chipurile lor“ (Capitolul Al-Fath: 29).