Respectarea Coranului conduce umanitatea pe calea cea dreapta: „Le-au venit lor stiri destule în care se afla oprire [de la necredinta]. [Aceasta este] o Întelepciune deplina, însa prevenitorii nu sunt de niciun folos [pentru cei care nu vor sa priceapa]“ (Capitolul Al-Qamar: 4-5). Într-un alt verset, Dumnezeu ne reaminteste ca povestirile despre musulmanii adevarati din vechime, relatate în Coran, ne ofera multe exemple si sfaturi: „În istoria lor a fost pilda pentru cei daruiti cu minte. El nu este o poveste care sa fie nascocita, ci, dimpotriva, este întarirea celor dinaintea lui si tâlcuirea tuturor lucrurilor, calauza si îndrumare pentru oamenii care cred!“ (Capitolul Yusuf: 111).
Dumnezeu le mentioneaza pe femeile devotate care I s-au supus din adâncul inimii, astfel încât credinciosii sa le cunoasca acest caracter exemplar si sa încerce sa si-l însuseasca. De asemenea, alte versete vorbesc despre femei care persista în necredinta, îndepartându-se de Îndurarea lui Dumnezeu.
În paginile urmatoare, vom explora câteva modele caracteriale exceptionale ale musulmanelor devotate mentionate în Coran si, de asemenea, vom releva trasaturile acelor femei necredincioase care s-au ratacit, tagaduind adevarul. Putem învata lectii importante de la cei care nu au putut sau nu au vrut sa înteleaga superioritatea credintei, desi erau în compania Profetilor.
Caracterul bun al sotiei Faraonului
Dumnezeu mentioneaza doua modele feminine pentru credinciosi: Maria si sotia Faraonului. La începutul acestei carti, am aratat cum Dumnezeu a ales-o pe Maria deasupra tuturor femeilor datorita puritatii, devotiunii sale profunde si credintei puternice în Dumnezeu. Caracterul sotiei Faraonului este descris în cele ce urmeaza: „Si Allah a dat-o drept pilda pentru aceia care cred pe muierea lui Faraon, care a zis: «Doamne, dureaza-mi mie o casa lânga Tine în Rai si mântuieste-ma pe mine de Faraon si de fapta sa si mântuieste-ma pe mine de neamul de nelegiuiti!»“ (Capitolul At-Tahrim: 11).Sotia faraonului este un alt model de femeie credincioasa. Ea a fost un martor apropiat al naturii violente a Faraonului, al extremelor în care el a alunecat prin tagaduirea credintei si oprimarea evreilor.
Versetul „... Faraon era un tiran puternic peste acest pamânt si era dintre cei necumpatati“ (Capitolul Yunus: 83) ne reveleaza ca Faraonul era un om nemilos si rau care si-a supus poporul la multe violente. De exemplu, el nu le-a ranit pe femei, dar le-a omorât toti baietii. Aceasta pedeapsa a fost insuportabila. Tot Egiptul îi apartinea si traia în mare bogatie si grandoare. Nimeni nu îndraznea sa nu fie de acord cu el sau sa se revolte, întrucât, conform traditiei egiptene, Faraonul pretindea a fi dumnezeul egiptenilor si israelitilor.
Dumnezeu l-a trimis pe Profetul Moise (Pacea lui Allah fie asupra sa!) la Faraon ca mesager al adevaratei credinte si salvator al israelitilor. Când Profetul Moise i-a invitat pe egipteni la adevarata religie a lui Dumnezeu si le-a cerut sa renunte la idoli pentru Dumnezeu, Faraonul i-a amenintat pe toti: „Daca tu iei un alt dumnezeu afara de mine, te voi pune printre cei întemnitati!“ (Capitolul As-Su'ara: 29). Drept rezultat, numai câtiva tineri au crezut: „Si nu a crezut în [mesajul lui] Moise decât un grup de oameni din neamul lui [Faraon]. Si apoi le-a fost teama ca Faraon si capeteniile sale sa nu-i sileasca [la necredinta], caci Faraon era un tiran puternic peste acest pamânt si era dintre cei necumpatati“ (Capitolul Yunus: 83). Magicienii de la curte, care au raspuns chemarii la credinta a Profetului Moise, au avut parte de reactia violenta si malefica a Faraonului:
Un alt verset reveleaza motivul aceastei cruzimi:„Ati crezut în el mai înainte ca eu sa va fi îngaduit? Acesta este un viclesug pe care l-ati urzit fata de cetate, pentru ca sa scoateti din ea poporul lui. Dar veti afla voi în curând! Va voi taia mâinile si picioarele voastre crucis si apoi va voi rastigni pe toti!“ (Capitolul Al-'A'raf: 123-24).
Rautatea Faraonului fata de oamenii care au respins conducerea lui si au crezut în Dumnezeu a fost evidenta. Dar sotia lui, desi stia toate acestea, nu s-a temut de razbunarea sau cruzimea Faraonului, considerând ca este mult mai bine sa câstige multumirea, dragostea si apropierea lui Dumnezeu. Devotiunea si supunerea ei fata de Dumnezeu, precum si rabdarea, credinta si curajul de care a dat dovada în circumstante dificile, ofera lectii importante pentru toti credinciosii.„Tu nu te razbuni pe noi decât pentru ca noi am crezut în semnele Domnului nostru, atunci când ele ne-au venit. Doamne, revarsa asupra noastra rabdare si fa-ne pe noi sa murim cu desavârsire supusi [musulmani]!“ (Capitolul Al-'A'raf: 126).
Mai mult, nu trebuie sa uitam ca ea era dispusa sa renunte la toate comorile si darurile Egiptului detinute de catre Faraon pentru a-L multumi pe Dumnezeu si a trai conform moralitatii islamice. Ea a considerat toate posesiunile sotului ei lipsite de valoare. Sinceritatea ei este evidenta în rugaciunea sa:
Caracterul ei superior se manifesta în lipsa de atasament fata de viata pamânteasca si în dorinta ardenta de a cauta doar multumirea si Îndurarea lui Dumnezeu si Paradisul. Dumnezeu ofera modelul credintei sale drept pilda tuturor musulmanilor si o rasplateste pe sotia Faraonului conferindu-i superioritate în ambele lumi.„… care a zis: «Doamne, dureaza-mi mie o casa lânga Tine în Rai si mântuieste-ma pe mine de Faraon si de fapta sa si mântuieste-ma pe mine de neamul de nelegiuiti!»“ (Capitolul At-Tahrim: 11).
Devotiunea mamei Profetului Moise
Dumnezeu a revelat ca Faraonul era un pacatos, un conducator malefic care îsi oprima supusii si care a masacrat odraslele de parte barbateasca ale propriului sau popor: Profetul Moise s-a nascut în Egipt în timpul acestui regim opresiv. Dumnezeu l-a ales pe el si i-a cerut sa lupte împotriva opresiunii Faraonului. El i-a adus la cunostinta mamei lui Moise ca ar trebui sa-l protejeze:„Faraon a devenit prea semet pe pamânt. A împartit neamul lui în trepte si se purta cu trufie, slabind o ceata dintre ei, macelarindu-i pe fiii lor si lasându-le în viata doar pe copilele lor. El era dintre facatorii de stricaciune.“ (Capitolul Al-Qasas: 4).
Dumnezeu i-a reamintit mamei lui Moise sa nu se teama si sa nu fie mâhnita, ci, mai degraba, sa puna noul nascut într-o ladita si sa-i dea drumul pe apa. A îndeplini o astfel de cerinta necesita credinta profunda si încredere autentica în Dumnezeu, fara a mai aminti de supunere. Dar mama lui Moise a fost încercata si a trecut testul, manifestându-si astfel caracterul superior, precum si devotiunea si încrederea sa în Dumnezeu. Asadar ea a devenit un exemplu pentru credinciosi pâna în Ziua Judecatii.„Când i-am revelat mamei tale ceea ce a fost revelat: «Aseaza-l pe el într-un sicrias si arunca-l pe el în valuri, pentru ca apoi apa fluviului sa-l arunce la mal, de unde îl va lua un dusman al Meu si dusman al lui!» Si am pogorât asupra ta dragostea Mea [si sa fie iubit si de ceilalti], pentru ca tu sa fii crescut sub ochii Mei.“ (Capitolul Ta-Ha: 38-39);„Si i-am revelat Noi mamei lui Moise: «Alapteaza-l! Iar daca te temi pentru el, arunca-l în mare! Si nu-ti fie teama si nu fi mâhnita, caci Noi îl vom întoarce pe el la tine si-l vom face pe el [unul] dintre trimisi!»“ (Capitolul Al-Qasas: 7).
Dupa ce a respectat porunca Sa, Dumnezeu i-a întarit inima cu rabdare si perseverenta, stiind ca testul îi va pune la încercare limitele:
În urmatorul vers se relateaza cum mama Profetului Moise i-a cerut surorii lui sa-l urmareasca fara sa fie vazuta, astfel încât sa stie ce s-a întâmplat cu fiul sau: „Si i-a zis ea surorii lui: «Urmareste-l!» si a privit ea la el de la distanta, fara ca ei sa-si dea seama“ (Capitolul Al-Qasas: 11). Dumnezeu a hotarât destinul lui Moise si a aranjat ca totul sa se desfasoare conform dorintei Lui. El a facut ca profetul Moise, care urma sa se lupte cu Faraonul, sa fie dus în palatul lui si sa fie crescut de familia acestuia. Dumnezeu a facut ca el sa fie alaptat de mama sa naturala; sora lui a sugerat familiei Faraonului sa îl creasca si a prezentat-o pe mama sa drept doica:„Si inima maicii lui Moise a devenit goala. Si putin a lipsit ca ea sa nu dea totul în vileag, daca Noi nu i-am fi întarit inima pentru ca ea sa fie dintre cei credinciosi“ (Capitolul Al-Qasas: 10).
Dumnezeu i-a reunit pe Profetul Moise si pe mama sa din urmatorul motiv: „Si astfel l-am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea sa se bucure si sa nu fie mâhnita si pentru ca sa stie ca fagaduinta lui Allah este adevarata. Dar cei mai multi dintre ei nu stiu.“ (Capitolul Al-Qasas: 13).„Si Noi l-am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici. Si a zis [sora lui Moise]: «Sa va duc eu la stapânii unei case, care sa-l îngrijeasca pentru voi si care sa-i fie lui buni sfatuitori?»“ (Capitolul Al-Qasas: 12).
Asa cum ne lamureste versetul, Dumnezeu a testat devotiunea mamei Profetului Moise si, în schimbul rabdarii, supunerii si tariei sale de caracter, a facut în asa fel încât ea sa aiba grija de el. Dumnezeu a folosit acest eveniment pentru ca Profetul Moise, care într-o zi îsi va asuma mari responsabilitati în Egipt si se va lupta sa îi elibereze pe israeliti de sub opresiunea Faraonului, sa fie crescut în palatul Faraonului, aproape de el. Dumnezeu a revelat:
Dumnezeu creeaza totul în conformitate cu un destin specific si încearca oamenii cu evenimente în cadrul acestui destin. Dumnezeu da vesti bune tuturor celor rabdatori, asa cum s-a petrecut si în cazul mamei Profetului Moise si îi calauzeste spre cele bune, cu Îndurarea Lui:„Si famila lui Faraon l-a cules, ca sa le fie lor dusman si [motiv de] tristete! Faraon, Haman si ostenii lor erau ei pacatosi“ (Capitolul Al-Qasas: 8);„Si a zis sotia lui Faraon: «[Acest copil] va fi o bucurie pentru mine si pentru tine! Nu-l ucideti! S-ar putea sa ne fie de folos sau îl vom lua noi ca fiu!» Însa ei nu presimteau!“ (Capitolul Al-Qasas: 9).
„Va vom încerca cu putina spaima, foamete, lipsire de bunuri, de suflete si de roade, dar binevesteste celor rabdatori.“ (Capitolul Al-Baqara: 155).
Femeile pe care Profetul Moise le-a ajutat
Dumnezeu a revelat ca Profetul Moise, dupa ce a parasit Egiptul, s-a îndreptat spre est, spre Madyan. Acolo a vazut doua femei care asteptau lânga o fântâna ca sa le vina rândul animalelor lor sa bea apa. Când le-a întrebat ce se întâmpla, ele i-au raspuns ca tatal lor era prea batrân, asa ca le revenea lor sarcina de a adapa animalele. Totusi ele trebuiau sa astepte din cauza pastorilor care erau deja la apa. Dumnezeu reveleaza întreaga situatie: „Si când a ajuns la apa de la Madyan, a gasit acolo o multime de oameni care adapau [vitele] Si în afara de ei, a gasit el si doua femei care-si tineau departe [turma lor]. Si le-a întrebat el: «Care este necazul vostru?» Au raspuns ele: «Noi nu vom putea sa adapam pâna ce nu s-au dus pastorii, iar tatal nostru este tare batrân!» si a adapat pentru ele...“ (Capitolul Al-Qasas: 23-24).
  |
Comportamentul acestor doua femei este un bun exemplu pentru femeile musulmane. Desi erau la nevoie, au preferat sa îsi apere puritatea, chiar daca le complica situatia. Stiind ca era mai important sa Îl multumeasca pe Dumnezeu, au ales sa astepte. Ca rasplata, Dumnezeu le-a trimis un om de încredere sa le ajute.
Dumnezeu le-a dat o mare binecuvântare trimitându-l pe Profetul Moise care, dupa ce a adapat animalele, s-a rugat: „Doamne, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci sa coboare asupra mea!“ (Capitolul Al-Qasas: 24). Mai târziu, una dintre femei s-a întors si i-a spus ca tatal lor l-a invitat în casa lor, în schimbul ajutorului sau:
Este evident ca ea a încercat sa îi transmita tatalui sau ca îl considera pe Profetul Moise un om de încredere. Dupa ce a vazut adevarul din cuvintele fiicei sale, tatal i-a propus sa se însoare cu una din fete.„Apoi a venit la el una dintre cele doua [copile], mergând cu sfiala, si i-a zis: «Tatal meu te cheama sa-ti dea o rasplata pentru ca ne-ai adapat noua [turma]»“ (Capitolul Al-Qasas: 25);„A zis una dintre ele: «Tata, ia-l cu simbrie, caci cel mai bun pe care-l poti lua cu simbrie este cel puternic si vrednic de încredere!»“ (Capitolul Al-Qasas: 26).
Comportamentul acestor femei, mai ales protejarea castitatii lor, ofera un bun exemplu pentru toti musulmanii. În schimbul devotiunii si moralitatii lor, Dumnezeu le-a usurat povara trimitându-le un om de încredere si a facut ca una dintre ele sa devina sotia Profetului Moise.
Balqis, regina din Seba
Datorita binecuvântarii si darurilor lui Dumnezeu asupra sa, Profetul Solomon (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a înfiintat un mare regat - admirat si în prezent - cu ajutorul armatei sale formate din oameni si gini. Palatul sau a fost construit cu ajutorul celor mai înalte tehnologii ale vremii si înfrumusetat într-un stil estetic de mare rafinament. Coranul relateaza ca Balqis, regina din Seba, a intrat într-un dialog economic si politic cu Profetul Solomon. Fara îndoiala, credinciosii pot extrage de aici multa întelepciune si multe sfaturi.   |
Mai întâi, pupaza i-a dat Profetului Solomon unele detalii referitoare la situatia reginei: ei nu-i lipsea nimic, era daruita cu toate din abundenta, conducea regatul Seba’ si poseda un tron renumit. Profetului i-a fost atrasa astfel atentia asupra puterii regatului si a conducerii sale eficiente.«Eu am aflat ceea ce tu nu stii! Îti aduc din Seba’ o veste sigura: Eu am aflat o femeie care împarateste peste ei. Si i s-au dat ei din toate lucrurile. Si are ea un tron minunat. Am aflat-o prosternându-se împreuna cu neamul ei dinaintea Soarelui, în loc de Allah. Seitan le-a împodobit faptele lor si i-a abatut pe ei de la cale si nu sunt ei bine calauziti! Oare nu voiesc ei sa se prosterneze lui Allah care face sa iasa la iveala cele ascunse în ceruri si pre pamânt si care stie atât ceea ce tin ei ascuns, cât si ceea ce marturisesc ei?»“ (Capitolul An-Naml: 22-25).
Bazându-se pe aceasta informatie, Profetul Solomon i-a trimis o scrisoare lui Balqis si a invitat-o sa creada în Dumnezeu si sa se predea lui. Regina si-a dat imediat seama de importanta acestei scrisori si a discutat-o cu sfatuitorii sai. Acest eveniment este relatat în Coran:
Consiliul ei a raspuns: „Au zis ei: Noi avem putere si avem tarie mare, însa porunca este la tine, asa ca vezi ce poruncesti!“ (Capitolul An-Naml: 33). E izbitoare puterea extraordinara pe care o avea regina asupra regatului ei.„A zis: O, voi înalti dregatori! A fost aruncat dinaintea mea un ravas vrednic de respect. El vine de la Solomon si este «În numele lui Allah Cel mai Milostiv, Cel mai Îndurator. Nu fiti semeti cu mine, ci veniti la mine cu supunere!» A zis ea: «O, voi înalti dregatori! Sfatuiti-ma în aceasta privinta, caci eu nu hotarasc în nicio treaba fara ca voi sa fiti de fata [pentru a ma sfatui]! »“ (Capitolul An-Naml: 29-32).
  |
Principalul sau scop era sa descopere adevarata lui intentie. Profetul Solomon a înteles strategia, a respins darurile si i-a trimis un alt mesaj:„Ea a zis: Când regii intra într-o cetate, ei o strica si pe cei mai puternici dintre locuitorii ei îi fac umili. Astfel fac ei [de obicei]; Eu voi sa le trimit lor un dar si voi astepta sa vad cu ce se întorc solii!“ (Capitolul An-Naml: 34-35).
A avertizat-o înca o data de puterea imbatabila a armatei sale si a somat-o sa se predea. De asemenea, el a cerut armatei sale sa-i aduca lui tronul ei, simbol al guvernarii absolute a reginei. Un demon dintre ginii lui i l-a adus cât ai clipi, iar Profetul Solomon l-a transformat. Când în cele din urma Balqis a venit, el a întrebat-o daca tronul acela îi apartinea: „Si când a venit ea, i s-a zis:„[Solomon a spus mesagerului]: Întoarce-te [conducator al soliei] la ei! Si vom veni noi cu ostiri asupra lor, carora nu le vor putea sta împotriva! Si-i vom alunga noi de acolo umiliti si vor fi ei rusinati!“ (Capitolul An-Naml: 37).
În pofida faptului ca provenea dintr-un tinut al adoratorilor soarelui, regina din Seba’ a fost afectata de stilul sincer si rational al scrisorii Profetului Solomon si de puterea si palatul sau impresionant. Toate acestea au determinat-o sa creada si sa devina musulmana. Dumnezeu reveleaza supunerea reginei: „I s-a zis ei:«Asa este tronul tau?» Iar ea a raspuns: «Parca ar fi el ...» Si noua ni se daduse stiinta înaintea ei si eram noi deja supusi. Însa pe ea o abatuse ceea ce ea adora în locul lui Allah si era ea dintr-un neam de necredinciosi.“ (Capitolul An-Naml: 42-43).
«Intra în palat!» si când l-a vazut ea, l-a socotit a fi o mare adânca [si-a ridicat poalele], descoperindu-si pulpele. Atunci,[Solomon] a zis: «Este un palat pardosit cu cristal». A zis ea: «Doamne, eu sunt nedreapta fata de mine însami! Eu ma supun împreuna cu Solomon lui Allah, Stapânul Lumilor!»“ (Capitolul An-Naml: 44).
  Nicholaus Knüpfer's "The Queen of Sheba before Solomon," oil painting measuring 73.5 x 81 cm, is displayed in the Hermitage Museum, St. Petersburg, Russia. |
Femei care au tagaduit: Sotia Profetului Lot si sotia Profetului Noe
Coranul ne relateaza istoria a doua femei care L-au tagaduit pe Dumnezeu si si-au pecetluit destinul prin sederea în Iad. Ambele au avut ceva foarte important în comun: sotii lor erau profeti.Profetii au fost oameni alesi de catre Dumnezeu, Care i-a onorat facându-i mesagerii Lui, amplificându-le atât abilitatile fizice, cât si facultatile rationale. Din acest motiv, este foarte important sa mentionam ca sotiile Profetilor Noe si Lot nu au crezut, desi au stiut ca profetii actionau doar conform revelatiilor autentice, desi au fost martore la credinta sincera a sotilor lor, a caracterelor, discursurilor întelepte si deciziilor lor rationale. Mai târziu, cele doua femei au devenit nerecunoscatoare si i-au tradat. Dumnezeu spune:
În ciuda apropierii de acesti profeti iubiti de Dumnezeu, care I-au câstigat multumirea si Paradisul, cele doua femei nu au beneficiat de Îndurarea lui Dumnezeu. În plus, nesinceritatea a atras asupra lor mânia lui Dumnezeu. De exemplu, sotia Profetului Lot a fost distrusa împreuna cu necredinciosii:„Allah le-a dat drept pilda pentru aceia care nu cred pe muierea lui Noe si pe muierea lui Lot, care s-au aflat sub obladuirea a doi robi evlaviosi dintre robii Nostri si care i-au viclenit pe ei, iar ei doi nu le-au putut fi de niciun ajutor la Allah. Si [li] s-a zis: «Intrati în Foc [laolalta] cu ceilalti care intra!»“ (Capitolul At-Tahrim: 10).
„Si nu a fost raspunsul neamului sau altul decât ca au zis ei: «Alungati familia lui Lot din cetatea voastra, caci ei sunt oameni care se pretind curati!» Si l-am mântuit Noi pe el împreuna cu familia sa, afara de muierea lui, careia i-am hotarât sa fie dintre cei pierduti. Si am facut Noi sa coboare asupra lor ploaie [de pietre]. Si ce rea a fost ploaia acestor oameni preveniti!“ (Capitolul An-Naml: 56-58).„Si când au venit trimisii Nostri la Avraam cu vestea cea buna, i-au zis: «Noi venim sa nimicim pe locuitorii acestei cetati, caci locuitorii ei sunt nelegiuiti!» El a zis: «Dar în ea se afla Lot!» si au raspuns ei: «Noi stim mai bine cine se afla în ea! Pe el împreuna cu familia lui îi vom mântui, afara de muierea lui care va fi printre cei ce vor pieri.» Si când au venit trimisii Nostri la Lot, el a fost îndurerat pentru ei si nu s-a simtit în stare sa-i ajute, însa ei au zis: «Nu te teme si nu fi mâhnit!... Noi te vom mântui pe tine împreuna cu familia ta, afara de muierea ta care va fi printre cei ce vor pieri. Noi vom pogorî asupra locuitorilor din aceasta cetate pedeapsa aspra din cer, pentru ca ei sunt nelegiuiti»“ (Capitolul Al-'Ankabut: 31-34).
  |
Sotia guvernatorului egiptean
Coranul o mentioneaza si pe sotia unui guvernator egiptean. Ca rezultat al intrigii tesute de fratii lui, Profetul Iosif a fost vândut de un negustor acestui guvernator egiptean. Dumnezeu a revelat circumstantele sosirii lui în casa acestuia: „Si a zis acela din Egipt, care l-a cumparat, catre muierea lui: «Cinsteste sederea lui [printre noi]! S-ar putea sa ne fie de folos sau sa-l luam ca fiu!» Si astfel i-am dat Noi lui Iosif stare temeinica pe acest pamânt, pentru a-l învata pe el tâlcuirea vedeniilor. Allah are putere sa faca orice lucru daca voieste, dar cei mai multi oameni nu stiu. Si când a ajuns el la vârsta barbatiei, I-am dat Noi întelepciune si stiinta, caci astfel îi rasplatim Noi pe cei care fac bine.“ (Capitolul Yusuf: 21-22).
  |
Dumnezeu l-a testat pe Profetul Iosif în urmatorul mod: sotia guvernatorului a încercat sa îl seduca. Asa cum e revelat în verset, ea a închis usile si i-a facut anumite propuneri. Totusi Profetul Iosif a cautat adapost la Dumnezeu, pentru a nu comite un astfel de pacat, si a plecat.
Pentru a-i schimba femeii intentiile, i-a adus aminte de sotul ei, stapânul lui, si i-a spus ca era multumit de el avându-l ca stapân si nu îl putea trada. De asemenea, i-a amintit ca oamenii care fac rau nu îsi vor gasi salvarea în Lumea de Apoi, iar modul în care ea actioneaza atrage numai rau. Dumnezeu relateaza întreaga întâmplare în urmatorul verset:
Complet constient de limitele pe care Dumnezeu le-a impus oamenilor, Profetul Iosif a respins avansurile ei:„Si a vrut sa-l ademeneasca, împotriva vointei lui, cea în a carei casa se afla si a încuiat usile si i-a zis: «Vino încoace!» Însa el i-a raspuns: «Fereasca Allah! Stapânul meu mi-a dat bun loc. Într-adevar nelegiuitii nu izbândesc!»“ (Capitolul Yusuf: 23).
În timpul acestei confruntari, sotul femeii a intrat în camera. Pentru a-si salva reputatia, femeia a mintit si, în pofida comportamentului pur si devotat manifestat de catre Profetul Iosif, l-a acuzat ca a încercat sa o seduca si a cerut pedepsirea lui. În Coran se relateaza:„Avea ea pofta de el si ar fi avut si el pofta de ea, de n-ar fi vazut semnul Domnului sau. Astfel [am facut Noi], ca sa îndepartam raul si fapta rusinoasa de el, caci el era unul dintre robii Nostri alesi“ (Capitolul Yusuf: 24).
Evident, ea era fara teama si respect fata de Dumnezeu si a încercat sa îsi tradeze sotul, facând pacatul si calomniind un om nevinovat, astfel încât el sa fie pedepsit în locul ei. Constiinta sa era stapânita de dorintele sale egoiste.„Si au alergat amândoi spre usa, iar ea i-a rupt camasa la spate. Si l-au gasit pe stapânul ei lânga usa si i-a zis ea [atunci]: «Care este pedeapsa pentru acela care voieste familiei tale un rau, decât temnita sau osânda dureroasa?»“ (Capitolul Yusuf: 25).
Confruntat cu aceste acuzatii periculoase, Profetul Iosif a spus adevarul: „A zis: Dar ea a vrut sa ma ademeneasca, în pofida vointei mele!“ (Capitolul Yusuf: 26). Una din rudele femeii a sugerat cum sa descopere adevarul: „Însa un martor din familia ei a marturisit:
Verificând, sotul a constatat ca Profetul Iosif avea camasa rupta la spate. A fost evident ca Profetul Iosif fugea spre usa, iar sotia îl urmarea. Dumnezeu relateaza raspunsul guvernatorului:«Daca a fost rupta camasa lui dinainte, atunci ea a spus adevarul, iar el a fost dintre aceia care mint, Însa daca a fost rupta camasa lui la spate, atunci ea a mintit, iar el este dintre aceia care spun adevarul.»“ (Capitolul Yusuf: 26-27).
Dupa cum clarifica acest verset, guvernatorul stia ca Profetul Iosif este nevinovat. Totusi nu aici se sfârseste povestirea. Urmatorul verset relateaza cum s-a raspândit vestea despre acest incident si în afara palatului: „Si apoi au zis unele muieri din cetate: «Soata lui Al-Aziz îl ademeneste pe baiatul ei, în pofida vointei lui. A facut-o sa-si piarda mintile iubirea pentru el! Noi o vedem cu adevarat în ratacire limpede»“ (Capitolul Yusuf: 30). Aceste femei erau constiente ca nu Profetul Iosif trebuia învinuit, ci sotia guvernatorului. Când sotia si-a dat seama ca ajunsese tinta tuturor bârfelor, a început sa planuiasca o alta capcana.„Si când a vazut camasa lui ca a fost rupta la spate, a zis el: «Acesta este un viclesug de-al vostru, [femeilor], iar viclenia voastra este fara de margini! Iosif, uita de aceasta! Iar tu, [muiere], roaga-te de iertare pentru vina ta, caci tu ai fost dintre cei pacatosi!»“ (Capitolul Yusuf: 28-29).
Dorind sa demonstreze ca ea nu poate fi învinuita ca îl doreste pe Profetul Iosif care, asa cum se relateaza în verset, era extrem de frumos, a încercat sa le faca partase la fapta sa rusinoasa. A invitat femeile în casa sa. Când au sosit, le-a oferit cutite pentru a-si curata fructele. Apoi i-a cerut Profetului Iosif sa intre în camera si le-a urmarit reactiile. Când l-au vazut, femeile au fost atât de uimite de frumusetea lui, încât s-au taiat. Dumnezeu reveleaza:
Frumusetea Profetului Iosif le-a facut pe femei sa îsi aduca aminte de Dumnezeu si astfel L-au slavit pentru frumusetea pe care El a creat-o. Ele au pretins ca o astfel de frumusete nu poate fi umana si ca Iosif trebuie sa fie un înger. Sotia guvernatorului a recunoscut în fata lor ca a încercat sa îl seduca, dar el a ales sa ramâna cast. Cu toate acestea, ea si-a reafirmat dorinta fata de el în prezenta celorlalte femei:„Si când a aflat ea de clevetirea lor, a trimis ea la ele, le-a pregatit rezematoare si a dat fiecareia dintre ele câte un cutit. Si atunci a zis: «Iesi afara la ele, [Iosif]!» Iar când l-au vazut, s-au minunat de el peste masura si si-au taiat mâinile, în vreme ce ziceau: «Allah sa ne fereasca! Acesta nu este om! Acesta este un înger nobil!»“ (Capitolul Yusuf: 31).
Comportamentul sau i-a divulgat caracterul urât si malefic. Poate a crezut ca totul se poate rezolva în virtutea statutului si a averii sale. Profetul Iosif a respins oferta imorala, cautând adapost la Dumnezeu:„A zis ea: «Priviti-l pe acela pentru care voi m-ati clevetit! Am încercat sa-l ademenesc în pofida voii lui, însa el s-a împotrivit, [rezistând ispitei]. Iar de nu va face ce-i poruncesc, sa fie întemnitat si sa fie printre cei umiliti!»“ (Capitolul Yusuf: 32).
Dumnezeu a raspuns rugaciunii sale si a îndepartat complotul tesut împotriva lui. Guvernatorul si toate femeile care au fost martore la propunerea sotiei, desi stiau ca Iosif este nevinovat, au ales sa tina partea nedreptatii si au actionat fara constiinta; guvernatorul a ordonat ca Profetul Iosif sa fie întemnitat. El a ramas acolo ani în sir: „Apoi li s-a nazarit lor, dupa ce au vazut semnele, sa-l întemniteze pâna la un timp“ (Capitolul Yusuf: 35). Dumnezeu a zadarnicit planul femeilor si, în schimbul sinceritatii si devotiunii fata de El, l-a eliberat pe Profetul Iosif din închisoare, i-a declarat nevinovatia si l-a facut conducatorul Egiptului.„Doamne! Temnita îmi este mai draga decât aceea la ce ma cheama ele. Si daca nu vei departa de la mine viclesugul lor, voi simti dorinta pentru ele si voi fi astfel printre cei prosti.“ (Capitolul Yusuf: 33).
  |
Dumnezeu ne atrage atentia asupra rautatii oamenilor care se lasa dominati de dorintele lor egoiste, complotând, înselând si facând rau altora. Conform versetului de mai sus, rautatea acestor femei poate fi imensa. Însa nu trebuie uitat ca Dumnezeu a promis sa destrame intrigile unor astfel de oameni. Un caracter malefic îl afecteaza întotdeauna si pe „posesor“. Pe de alta parte, respectul si teama fata de Dumnezeu, precum si corectitudinea atrag întotdeauna binecuvântarea si ajutorul Lui.„Nu fiti ca [femeia] aceea care destrama torsura ei bine rasucita în firicele si nu faceti din juramintele voastre un mijloc de a va însela între voi, pentru ca o comunitate sa devina mai puternica decât o alta comunitate! Allah nu face decât sa va încerce prin aceasta, iar în Ziua Învierii va va arata voua deslusit [Adevarul] asupra acelor lucruri pentru care voi v-ati certat.“ (Capitolul An-Nahl: 92).„Spune: «Eu caut adapost la Stapânul revarsatului zorilor Împotriva raului [venind] de la ceea ce El a creat Si împotriva raului întunericului care se asterne Si împotriva raului vrajitoarelor care sufla în noduri.»“ (Capitolul Al-Falaq: 1-4).
Movies ( 9 works in total )
