VIZIUNEA ASUPRA FEMEILOR ÎN SOCIETATILE LAICE



Pozitia femeilor
Toata cunoasterea necesara pentru a trai în asa mod încât multumirea lui Dumnezeu sa se reverse asupra fiintei umane este descrisa în Coran: adevarata natura a vietii pe Pamânt, scopul crearii umanitatii, cum sa fii împlinit în aceasta viata si prezentarea celui mai adecvat sistem moral. Oamenii care cred în acest adevar si traiesc în consonanta cu acesta vor descoperi adevarata fericire aici si în Viata de Apoi.
Societatile laice nu au niciun adevar absolut sau putere incontestabila prin care sa îsi calauzeasca oamenii. De fapt, oamenii nu stiu de unde provine majoritatea valorilor lor, cine le-a creat, când si de ce s-au transformat în norme sociale dominante. Aceste reguli, care nu pot fi validate, dar sunt adoptate de comunitate ca întreg, au fost mostenite de la stramosi. Toate valorile, ideile si fundamentele sociale ale unei astfel de societati se bazeaza pe traditie, pe mostenirea stramosilor. Fiecarei persoane i se atribuie un loc fix în functie de statutul social, sex, credinta, situatie, stil de viata.
Locul femeii este determinat de aceste criterii fixe si precepte dominante. În unele societati se crede ca sufletul femeilor este inferior doar pentru ca, fizic, ele sunt mai putin puternice decât barbatii. Surprinzator, multe persoane chiar acorda credibilitate acestei ineptii datorita conceptiei eronate si evident ilogice ca personalitatea, moralitatea si abilitatea unei femei sunt limitate direct proportional cu trupul lor slab. De exemplu, diferite activitati sunt clasificate ca fiind „treaba barbatului“ sau „treaba femeii“. Evident, puterea si constructia fizica diferita a femeilor influenteaza sarcina pe care o îndeplinesc. Dar, în societatile lipsite de credinta, aceasta distinctie se transformă în discriminare, femeile fiind considerate din start inferioare în ce priveşte facultăţile intelectuale şi talentele lor.
Femeile moderne au dezaprobat si negat, prin toate mijloacele avute la dispozitie, aceste afirmatii subiective si partinitoare. Cu toate acestea, în anumite parti ale societatii, înca se considera ca femeile sunt incompetente în anumite privinte, iar barbatii, doar pentru ca sunt barbati, pot sa îndeplineasca o sarcina mai bine.
Multe persoane manifesta prejudecata ca femeile au un caracter mai slab decât cel al barbatilor. În societatile laice se considera ca femeile intra în panica si îsi pierd controlul cu usurinta, în timp ce barbatii ramân calmi si linistiti. Sau, într-o situatie de criza, se spune ca barbatii afiseaza forta de caracter, iar femeile reactioneaza prea timid. Fetele sunt determinate sa se conformeze acestor prejudecati înca din copilarie. Familia acorda mare atentie baietilor pentru a le forma un caracter puternic, dar îsi conditioneaza fetele sa adopte trasaturi diferite de caracter. În fata problemelor, baietilor li se spune: „baietii nu plâng, comporta-te ca un barbat, fii curajos, nu fi speriat ca o fetita, plângi ca o fetita“. Fetele sunt îndoctrinate sa stie ca sunt diferite de baieti si trebuie sa se comporte în consecinta.
În asemenea societati, responsabilitatile si serviciile femeilor sunt limitate la anumite domenii. Rezultatul promovarii acestor prejudecati: majoritatea societatilor înca discrimineaza femeile. Discriminarea se manifesta în modalitati diferite. În special în trecut, femeile erau supuse unui tratament barbar. De exemplu, Dumnezeu a revelat ca fetele erau considerate atât de neînsemnate în unele societati, încât tatal lor le îngropa de vii de îndata ce erau nascute:
„Si când fetita îngropata de vie va fi întrebata pentru ce pacat a fost omorâta“ (Capitolul At-Tekwir: 8-9).
În alte versete, Dumnezeu vorbeste despre oamenii care se schimbau la fata si se ascundeau de rusine, când aflau ca au o fetita:
„Iar daca vreunuia dintre ei i se vesteste [nasterea] unei fiice, chipul lui devine negru si el e plin de mânie, Se ascunde de lume din pricina raului ce i s-a vestit. Sa-l tina el, în ciuda umilintei, sau sa-l îngroape în tarâna? Ce proasta judecata!“ (Capitolul An-Nahl: 58-59).
Dumnezeu a revelat ca acesti oameni îsi tratau fetele ca pe niste obiecte frumoase, niste creaturi incapabile de a-si sustine ideile pentru a se apara singure:
„Si când i se vesteste unuia dintre ei ceea ce el a dat ca pilda pentru Cel Milostiv [Ar-Rahman], atunci fata sa devine întunecata si el este plin de mânie. Oare pe cineva care este crescut în podoabe si care într-o cearta nu este în stare sa se apere, cu dovada limpede?“ (Capitolul Az-Zukhruf: 17-18).

Prin profetii sai, Dumnezeu a vorbit oamenilor despre natura gresita a acestor idei preconcepute referitoare la femei. Gratie profetilor si raspândirii Islamului printre oameni, ignoranta întretinuta de astfel de conceptii ignobile a fost considerabil corijata.
Dumnezeu le reaminteste oamenilor ca tot ceea ce au vine de la El:
„A lui Allah este stapânirea cerurilor si a pamântului. El creeaza ceea ce voieste si daruieste El copile cui voieste si daruieste El baieti cui voieste, Sau da El si baieti si copile si-l face sterp pe cel pe care El voieste. El este Atoatestiutor [si] Atotputernic ['Alim, Qadir]“ (Capitolul As- Sura: 49-50). Atât fetele, cât si baietii sunt daruri de la Dumnezeu pentru care oamenii ar trebui sa fie multumitori.
De-a lungul istoriei, multe societati au adoptat aceasta atitudine gresita în ceea ce priveste femeile. Totusi, nu trebuie sa fie trecuta cu vederea o realitate importanta: din pacate, moralitatea, comportamentul si personalitatea unor femei ajuta la raspândirea si justificarea acestei traditii ignorante, validându-i supozitiile.
Islamul infirma aceste stereotipuri, declarând ca toti musulmanii, barbati sau femei, au o minte ascutita, o facultate de întelegere superior dezvoltata, un caracter puternic si un simt moral superior. Maria si sotia Faraonului exemplifica foarte bine acest adevar.
În paginile urmatoare vom examina sumar modul în care ignoranta împiedica femeile sa renunte la aceasta traditie distructiva si sa asimileze normele morale superioare ale religiei; vom acorda atentie si diferentelor de caracter dintre femeile fara credinta si femeile musulmane.
Caracterul femeilor în societatile laice
Caracterul predominant al femeilor din cadrul societatilor laice, indiferent de educatie sau de diferite alte realizari, este usor de remarcat. Un motiv îl constituie încurajarea femeilor, înca de la cea mai frageda vârsta, de a internaliza si adopta acest caracter aprobat de societate, prezentându-l într-o forma cât mai atractiva. Înconjurate din toate partile de acelasi tip de sugestii, fetele cedeaza, de obicei, fara a reflecta mai bine. Ele învata cum sa se comporte adecvat, analizându-si mamele si pe celelalte femei, în timp, internalizând idealurile promovate. Ele copie manifestarile modelelor la care se raporteaza si le imita comportamentul, în general. În consecinta, în absenta altor modele, ele accepta ceea ce considera a fi „femeia ideala“ si se straduiesc sa traiasca conform acelei imagini.
„Cel care savârseste o fapta rea nu va fi rasplatit decât cu una asemanatoare cu ea, iar cel care savârseste o fapta buna - fie el barbat sau muiere - si este credincios, acela va intra în Rai, unde va primi cele de trebuinta, fara socoteala“ (Capitolul Ghafir: 40) 
Evident, exista si exceptii, deoarece unele femei recunosc adevarata fata a acestei traditii gresite si refuza sa o adopte. Dar simpla recunoastere nu le poate elibera. De exemplu, ele pot elimina anumite comportamente gresite, dar continua sa duca o existenta conflictuala si contradictorie, deoarece caracterele lor nu sunt definite de moralitatea coranica. De aceea, în pofida diferentelor dintre caracterul lor si valorile societatii, femeile se limiteaza, în general, la a refuza sa se conformeze orizontului social de asteptari. Toate femeile, care nu încearca sa-si însuseasca caracterul femeii musulmane, asa cum este definit în Coran, vor trebui sa se rezume la propriul tip caracterial, inconsistent si deficitar.
Când examinam trasaturile generale ale femeilor care traiesc în societatile laice, remarcam prezenta unui tip de caracter comun, larg raspândit, datorita caruia societatea percepe toate femeile ca fiind la fel. O perspectiva foarte raspândita implica prejudecata conform careia femeile nu dau dovada de o personalitate puternica si integra precum barbatii. Majoritatea femeilor (si a barbatilor) accepta acest fapt si astfel nu se considera niciodata apte de a proteja sau apara pe cineva. Dat fiind ca se considera inferioare sau mai putin capabile decât barbatii, de obicei cauta pe cineva care sa aiba grija de ele, financiar sau în alt mod, pentru a se proteja de violenta sau alte pericole. Ele se asteapta ca sotii lor sa aiba grija de ele, iar apoi, când sunt vaduve, fiii.
Acest caracter slab conduce la probleme comportamentale cum ar fi: instabilitatea emotionala, plânsul isteric, gelozia, furia, irascibilitatea. Societatile care au renuntat la credinta considera ca aceste caracteristici fac parte din natura femeii, alaturi de sensibilitatea sa accentuata în situatiile tensionante. În astfel de cazuri se considera normal ca ele sa plânga. Se presupune ca barbatii sunt curajosi si puternici, iar femeile excesiv de emotionale si usor de suparat. O alta observatie raspândita este ca unele femei necredincioase cad repede prada deznadejdii, se îngrijoreaza, lamenteaza sau devin certarete atunci când sunt confruntate cu situatii dificile. Aceste reactii sunt contrare moralitatii coranice.
„Oricine face fapte bune, barbat sau femeie – credincios fiind – aceia vor intra în Rai si nu vor fi nedreptatiti nici cât un punct“ (Capitolul An-Nisa': 124) 
Toate aceste trasaturi de caracter au un aspect comun. Aduc numai suparare si tristete tuturor. În consecinta, unele femei trec prin viata stresate, nefericite si tulburate. Cu alte cuvinte, decizia lor, mai mult sau mai putin constienta, de a se ralia conceptiei traditionale referitoare la modelul femeii ideale, care antreneaza dupa sine un ideal artificial si un scop precar în viata, le aduce numai tristete.
Ca toti necredinciosii în general, aceste femei urmaresc doar viata temporara a acestei lumi si atractiile sale iluzorii. Idealurile lor majore se rezuma la a se bucura de placerile vietii cât se poate de mult, la a-si spori neîncetat confortul, a-si asigura reputatia si statutul în comunitate si a se zbate pentru a câstiga complimentele si admiratia societatii lor.
Le întristeaza ceea ce nu pot controla; se îngrijoreaza din cauza viitorului si le e teama pentru vietile si averea lor. Conform expectatiilor societatii, se straduiesc sa fie bune gospodine, mame si sotii. Sau - cealalta varianta: sa obtina un serviciu bun si sa urmeze o cariera care le va permite sa devina independente financiar.
Bineînteles, nu este nimic condamnabil în a-ti propune astfel de scopuri; ele sunt în mod legitim dezirabile. Totusi, este gresit sa încurajezi femeile sa-si petreaca întreaga viata între aceste limite, trivializându-si, în fapt, idealurile. Toate fiintele umane vor fi rasplatite sau pedepsite în Ziua Judecatii conform eforturilor lor - sau lipsei acestora – dedicate multumirii lui Dumnezeu.
Femeile necredincioase prezinta un defect caracterial fundamental: dorinta lor de a se bucura numai de placerile acestei vieti si de a trai în consecinta; însa tot ce au (de exemplu: prestigiu, statut, prieteni, familie, copii) este destinat sa dispara. Singura realitate care va ramâne pentru totdeauna este Dumnezeu. De aceea oamenii trebuie sa îsi construiasca personalitatea, comportamentul moral, stilul de viata, idealurile, totul, doar pentru a-L multumi pe Dumnezeu. Altfel, ei se vor trezi întemnitati în propria lor viata insignifianta si meschina, urmata doar de suferinta eterna si regret în Viata de Apoi.
Indubitabil, multe femei nu sunt multumite de locul lor în societate si astfel continua sa puna sub semnul întrebarii si sa se detaseze de conceptul si imaginea traditionala a femeii ideale. Ele ating adesea succesul în domeniile alese si scot în evidenta deficientele viziunii stereotipe asupra femeii în societate. Dar, întrucât continua sa se subordoneze valorilor promovate de aceste societati si nu se apleaca asupra caracterului care Îl va multumi pe Dumnezeu, vor esua în a obtine ceea ce-si doresc într-adevar: respect veritabil si credibilitate în societate. Chiar daca par a-si fi atins scopurile, ele ramân nefericite si nemultumite pentru ca sunt constiente ca realizarile acestea sunt temporare si superficiale.
Oamenii care se supun orbeste stereotipurilor societatii îsi justifica atitudinea si comportamentul prin varii motive. În primul rând, dau vina pe preceptele sociale actuale care împiedica femeile sa se debaraseze de tipul de caracter prescris pentru ele. Ele se tem ca societatea le va acuza, critica sau chiar exclude. Astfel, prefera sa se conformeze tipologiilor si idealurilor acceptate social decât sa riste posibile repercursiuni negative.
Alt motiv pentru care unele femei ezita sa se detaseze de modelul feminin promovat de societate îl reprezinta presiunile venite din partea oamenilor cu influenta si autoritate din jurul lor. Intimidate, ele îsi blocheaza tentativa de a renunta la trasaturile caracteriale vechi, desi sunt constiente de carentele pe care acestea le implica.
Dar motivul principal - pentru care aceste femei nu se pot elibera de tipul de caracter inadecvat mentionat anterior - consta în faptul ca nu stiu unde si cum sa identifice caracterul ideal care le va da curajul sa îi impuna societatii sa le accepte si dupa renuntarea la aceasta traditie. Cât timp le vor lipsi aceste cunostinte, ele vor continua sa caute false solutii. De exemplu, o gospodina considera ca va avea parte de o pozitie mai buna în societate, de mai mult respect si dragoste de la cei din jurul sau, daca va deveni o femeie de afaceri sau va îmbratisa orice alt tip de profesie. De asemenea, o femeie de afaceri considera ca va obtine aceleasi lucruri, daca va avansa pe treptele unei corporatii sau îsi va schimba serviciul cu unul mult mai bun si mai respectabil.
În realitate, toate aceste modalitati de gândire sunt deficitare. Exista un singur mod de viata, un singur caracter si o unica moralitate care le va conferi onoare si superioritate în ambele lumi: a trai conform Coranului care înzestreaza toti oamenii cu un caracter puternic, o moralitate înalta si îi ajuta sa câstige multumirea lui Dumnezeu, precum si dragostea oamenilor si respectul lor.
De aceea fiecare persoana nu trebuie sa adopte diferite personalitati „ideale“, ci, mai degraba, sa caute sa descopere adevarul. Dumnezeu a revelat trasaturile perfecte de caracter si cea mai buna personalitate pentru toti oamenii, împreuna cu cea mai usoara, simpla si perfecta modalitate de a le obtine. Dumnezeu spune:
„Însa acela care crede si savârseste bine va avea parte de cea mai frumoasa rasplata si lui îi vom da porunci usoare“ (Capitolul Al-Kehf: 88)